3 intrări

17 definiții

haidamac [At: (a. 1821) ȘIO, ap. DA ms / V: ai~, hăidăm~ / Pl: ~aci sm, ~ace sn / E: tc haydamak] 1 sm (Mun) Om zdravăn, dar leneș. 2 sm Căpitan de hoți. 3 sm (Mol) Om care pierde vremea în zadar. 4 sm (Mol ) Prostălău. 5 sn (Ban; îf ai~) Bâtă mare.

HAIDAMÁC, haidamaci, s. m. (Fam.) 1. Derbedeu, bătăuș, tâlhar, haidău (2). 2. Om zdravăn, vlăjgan, lungan. – Din tc. haydamak.

HAIDAMÁC, haidamaci, s. m. (Fam.) 1. Derbedeu, bătăuș, tâlhar, haidău (2). 2. Om zdravăn, vlăjgan, lungan. – Din tc. haydamak.

HAIDAMÁC, haidamaci, s. m. 1. Om fără căpătîi, derbedeu, golan, bătăuș; (învechit) tîlhar, hoț. Trimite haidamaci de la liberali și de la conservatori, să se bată cu cetățenii. PAS, Z. II 47. Li să acrise tot umblînd încoace și încolo prin pădure ca niște haidamaci. ISPIRESCU, L. 336. Căpitanul meu... era un tip de haidamac. CARAGIALE, M. 283. 2. (Învechit) Păzitor de vite; văcar; haidău (1). Neguțătorii se așezau la taifas; haidamacii se culcau cu pletele în ochi pe sub șoproane. SADOVEANU, F. J. 443. – Variantă: haidămác (STANCU, D. 254) s. m.

HAIDAMÁC2, haidamaci, s. m. 3. (Înv.) Păzitor de vite. – Tc. haydamak.

HAIDAMÁC1, haidamace, s. n. (Reg.) Bâtă, ciomag. – Sb. ajdamak (< tc. haydamak „tâlhar”).

haidamác (fam.) s. m., pl. haidamáci

haidamác s. m., pl. haidamáci

HAIDAMÁC s. v. bâtă, ciomag, măciucă.

haidamác (haidamáci), s. m. – Derbedeu, haimana. Tc. haydamak (Șeineanu, II, 195; Lokotsch 780), cf. sb. ajdamak „băț” (de unde în Banat, haidamac, s. n. „băț”), pol. hajdamaka.

HAIDAMÁC ~ci m. pop. 1) Bărbat înalt și puternic (care umblă fără rost); haidău. 2) înv. Persoană care comitea jafuri, făcând uz de forță; bandit; tâlhar. /<turc. haydamak

haidamac m. vagabond: acolo umblă câtva timp ca un haidamac. ISP. [Turc. HAYDAMAK].

haĭdamác m. (turc. haĭdamak, tîlhar. Cazac rebel în Polonia; rus. gaĭdamák, pol. hajdamak. V. haĭdăŭ). Vagabond, haĭmana: haĭdamacĭ și hahalere colectiviste (Car.). – În Ban. aĭdamac, s. n., pl. e (sîrb. ajdamak, cĭomag), cĭomag, bîtă. V. huligan.

hăidămac smn vz haidamac


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

haidamac s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

haidamac, haidamaci s. m. 1. derbedeu; bătăuș 2. om zdravăn / mătăhălos

Intrare: haidamac (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular haidamac haidamacul
plural haidamaci haidamacii
genitiv-dativ singular haidamac haidamacului
plural haidamaci haidamacilor
vocativ singular haidamacule, haidamace
plural haidamacilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular haidămac haidămacul
plural haidămaci haidămacii
genitiv-dativ singular haidămac haidămacului
plural haidămaci haidămacilor
vocativ singular haidămacule, haidămace
plural haidămacilor
Intrare: haidamac (s.n.)
haidamac2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular haidamac haidamacul
plural haidamace haidamacele
genitiv-dativ singular haidamac haidamacului
plural haidamace haidamacelor
vocativ singular
plural
Intrare: hăidămac
hăidămac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

haidamac (s.m.) haidămac familiar

etimologie:

haidamac (s.n.)

etimologie: