3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

haidamac [At: (a. 1821) ȘIO, ap. DA ms / V: ai~, hăidăm~ / Pl: ~aci sm, ~ace sn / E: tc haydamak] 1 sm (Mun) Om zdravăn, dar leneș. 2 sm Căpitan de hoți. 3 sm (Mol) Om care pierde vremea în zadar. 4 sm (Mol ) Prostălău. 5 sn (Ban; îf ai~) Bâtă mare.

HAIDAMÁC, haidamaci, s. m. (Fam.) 1. Derbedeu, bătăuș, tâlhar, haidău (2). 2. Om zdravăn, vlăjgan, lungan. – Din tc. haydamak.

HAIDAMÁC, haidamaci, s. m. (Fam.) 1. Derbedeu, bătăuș, tâlhar, haidău (2). 2. Om zdravăn, vlăjgan, lungan. – Din tc. haydamak.

HAIDAMÁC, haidamaci, s. m. 1. Om fără căpătîi, derbedeu, golan, bătăuș; (învechit) tîlhar, hoț. Trimite haidamaci de la liberali și de la conservatori, să se bată cu cetățenii. PAS, Z. II 47. Li să acrise tot umblînd încoace și încolo prin pădure ca niște haidamaci. ISPIRESCU, L. 336. Căpitanul meu... era un tip de haidamac. CARAGIALE, M. 283. 2. (Învechit) Păzitor de vite; văcar; haidău (1). Neguțătorii se așezau la taifas; haidamacii se culcau cu pletele în ochi pe sub șoproane. SADOVEANU, F. J. 443. – Variantă: haidămác (STANCU, D. 254) s. m.

HAIDAMÁC1, haidamace, s. n. (Reg.) Bâtă, ciomag. – Sb. ajdamak (< tc. haydamak „tâlhar”).

HAIDAMÁC2, haidamaci, s. m. 3. (Înv.) Păzitor de vite. – Tc. haydamak.

HAIDAMÁC ~ci m. pop. 1) Bărbat înalt și puternic (care umblă fără rost); haidău. 2) înv. Persoană care comitea jafuri, făcând uz de forță; bandit; tâlhar. /<turc. haydamak

haidamac m. vagabond: acolo umblă câtva timp ca un haidamac. ISP. [Turc. HAYDAMAK].

haĭdamác m. (turc. haĭdamak, tîlhar. Cazac rebel în Polonia; rus. gaĭdamák, pol. hajdamak. V. haĭdăŭ). Vagabond, haĭmana: haĭdamacĭ și hahalere colectiviste (Car.). – În Ban. aĭdamac, s. n., pl. e (sîrb. ajdamak, cĭomag), cĭomag, bîtă. V. huligan.

hăidămac smn vz haidamac


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

haidamác (fam.) s. m., pl. haidamáci

haidamác s. m., pl. haidamáci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HAIDAMÁC s. v. bâtă, ciomag, măciucă.

haidamac s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

haidamác (haidamáci), s. m. – Derbedeu, haimana. Tc. haydamak (Șeineanu, II, 195; Lokotsch 780), cf. sb. ajdamak „băț” (de unde în Banat, haidamac, s. n. „băț”), pol. hajdamaka.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

haidamac, haidamaci s. m. 1. derbedeu; bătăuș 2. om zdravăn / mătăhălos

Intrare: haidamac (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haidamac
  • haidamacul
  • haidamacu‑
plural
  • haidamaci
  • haidamacii
genitiv-dativ singular
  • haidamac
  • haidamacului
plural
  • haidamaci
  • haidamacilor
vocativ singular
  • haidamacule
  • haidamace
plural
  • haidamacilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haidămac
  • haidămacul
  • haidămacu‑
plural
  • haidămaci
  • haidămacii
genitiv-dativ singular
  • haidămac
  • haidămacului
plural
  • haidămaci
  • haidămacilor
vocativ singular
  • haidămacule
  • haidămace
plural
  • haidămacilor
Intrare: haidamac (s.n.)
haidamac2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haidamac
  • haidamacul
  • haidamacu‑
plural
  • haidamace
  • haidamacele
genitiv-dativ singular
  • haidamac
  • haidamacului
plural
  • haidamace
  • haidamacelor
vocativ singular
plural
Intrare: hăidămac
hăidămac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

haidamac (s.m.) haidămac familiar

etimologie:

haidamac (s.n.)

etimologie: