11 definiții pentru hagialâc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAGIALÂC, hagialâcuri, s. n. Pelerinaj făcut de un creștin sau de un musulman la locurile sfinte. – Din tc. hacılık.

hagialâc sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 113 / V: agi~ / Pl: ~uri / E: tc hag̦ilyk[1]] 1 (Bis) Călătorie a creștinilor la locurile sfinte de la Ierusalim. 2 Călătorie a musulmanilor la locurile sfinte de la Meca. 3 (Pex) Pelerinaj. 4 (Îe) A se duce la ~ A se ruina. 5 (Fig) Loc de pelerinaj.

  1. Etimonul corect ortografiat în turcă este hacılık, iar în tătară este hağilik. — Ladislau Strifler

HAGIALÂC, hagialâcuri, s. n. Pelerinaj făcut de un creștin sau de un mahomedan într-unul din locurile sfinte ale bisericii respective. – Din tc. hacılık.

hagialâc n. călătorie la locurile sfinte (a Turcilor la Meca, a creștinilor la Ierusalim): ii se făcuse poftă de hagialâc GHICA. [Turc. HADJILYK].

HAGIALÎC, hagialîcuri, s. n. Pelerinaj făcut de un creștin sau de un mahomedan într-un loc sau o localitate socotită de biserica respectivă ca fiind sfîntă. Călătoriile în Moldova, la munte mai ales... samănă cu hagialîcurile la Meca, ori cu acelea pe care odinioară creștinii cuvioși le făceau la locurile sfinte. RUSSO, O. 100. ◊ (Mai ales în expr.) A merge (a se duce etc.) la (sau în) hagialîc = a merge în pelerinaj. S-a dus... în hagialîc la Sfîntul Munte și la Ierusalim. PAS, Z. I 150. Pe cînd împlineam șapte anișori, le-a venit părinților dorința să meargă la hagialîc. CARAGIALE, O. III 30. – Variantă: agialîc s. n.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hagialâc (desp. -gia-) s. n., pl. hagialâcuri

!hagialâc (-gia-) s. n., pl. hagialâcuri

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

hagialâc, hagialâcuri s. n. (glum.) casă / locuință unde se consumă întâlniri amoroase; locuință frecventată de prostituate.

Intrare: hagialâc
hagialâc substantiv neutru
  • silabație: ha-gia-lâc info
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hagialâc
  • hagialâcul
  • hagialâcu‑
plural
  • hagialâcuri
  • hagialâcurile
genitiv-dativ singular
  • hagialâc
  • hagialâcului
plural
  • hagialâcuri
  • hagialâcurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agialâc
  • agialâcul
  • agialâcu‑
plural
  • agialâcuri
  • agialâcurile
genitiv-dativ singular
  • agialâc
  • agialâcului
plural
  • agialâcuri
  • agialâcurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hagialâc, hagialâcurisubstantiv neutru

  • 1. Pelerinaj făcut de un creștin sau de un musulman la locurile sfinte. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote Călătoriile în Moldova, la munte mai ales... samănă cu hagialîcurile la Meca, ori cu acelea pe care odinioară creștinii cuvioși le făceau la locurile sfinte. RUSSO, O. 100. DLRLC
    • chat_bubble mai ales A merge (a se duce etc.) la (sau în) hagialâc = a merge în pelerinaj. DLRLC
      • format_quote S-a dus... în hagialîc la Sfîntul Munte și la Ierusalim. PAS, Z. I 150. DLRLC
      • format_quote Pe cînd împlineam șapte anișori, le-a venit părinților dorința să meargă la hagialîc. CARAGIALE, O. III 30. DLRLC
    • chat_bubble A se duce la hagialâc = a se ruina. MDA2
      sinonime: ruina
  • 2. figurat Loc de pelerinaj. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.