4 intrări

39 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hac2 sn [At: NEGRUZZI, S. II, 227 / Pl: ~uri / E: pn hak „cârlig”] (Înv) Cui de fier pe talpa ghetelor sau la potcoave, pentru a nu aluneca iarna.

hac1 sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 28/23 / Pl: (rar) ~uri / E: tc hak] 1 (Mol; îvp) Răsplată. 2 (Mol; îvp) Simbrie. 3 (Îvp; îe) A-i veni cuiva de (sau la) ~ A răsplăti pe cineva după merit. 4 (Îae) A sili pe cineva să se dea învins. 5 (Îae) A o scoate la cap cu cineva (mai puternic). 6 (Pex; îae) A omorî pe cineva. 7 (D. boală; îae) A birui. 8 (D. foame; îae) A potoli. 9 (Înv; îe) A da de (sau peste) hac A găsi un adversar mai puternic. 10 (Înv; îe) A fi (cuiva) ~ul A-l pune la respect. 11-12 (Înv) (Ani de) serviciu. 13 Cheltuieli ale gospodăriei.@

hac4 sn [At: BUGNARIU, N., ap. DA ms / Pl: ~uri / E: nct] 1 Asemănare. 2 Pereche.

hac3 sn [At: LB / V: hanc / Pl: ~uri / E: ger Hack(holz)] (Trs) 1 (pl) Vreascuri. 2 (pl) Crăci căzute. 3 Surcele. 4 Codru de fag.

HAC2, hacuri, s. n. (Reg.) Cui de fier care se bate iarna în talpa încălțămintei sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece. – Din ucr. hak.

HAC1, (2) hacuri, s. n. 1. (În expr.) A-i veni (cuiva sau la ceva) de hac = a găsi modalitatea, sistemul de a învinge, de a face inofensiv pe cineva sau ceva care supără ori provoacă nemulțumiri. 2. (Înv.) Salariu, leafă. – Din tc. hak.

HAC1, (2) hacuri, s. n. 1. (În expr.) A-i veni (cuiva sau la ceva) de hac = a găsi modalitatea, sistemul de a învinge, de a face inofensiv pe cineva sau ceva care supără, care provoacă nemulțumiri. 2. (Înv.) Salariu, leafă. – Din tc. hak.

HAC2, hacuri, s. n. (Reg.) Un fel de cui de fier care se bate iarna pe talpa încălțămintei sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece. – Din ucr. hak.

HAC2, hacuri, s. n. (Mold.) Cui de fier care se bate, iarna, pe talpa încălțămintei sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece. Se dau pe gheață iarna, cu hacuri la ciubote. NEGRUZZI, S. II 227.

HAC1 s. n. sg. 1. (Numai în expr.) A veni (cuiva sau la ceva) de hac = a înlătura o piedică, a învinge pe cineva sau ceva într-o răfuială finală, a reuși să dobori, să nimicești; a găsi ac de cojocul cuiva. La groapă, prietenii au tras cu pistoalele în aer... în semn de jurămînt că-i vor veni de hac lui Victor Talianu. PAS, Z. I 31. Vom putea veni de hac și spînului celuia. CREANGĂ, P. 213. Să ne facem munte și punte și să-i venim de hac ispravnicului! ALECSANDRI, T. 217. 2. (Învechit) Plată, leafă, simbrie. Are să-ți fie bine; îi avea ca hac 500 de lei proști pe an. CONTEMPORANUL, IV 391.

HAC1 n.: A-i veni (sau a-i da) cuiva de ~ a găsi mijlocul de a pedepsi pe cineva care cauzează neplăceri; a pune pe cineva la punct. /<turc. hak

HAC2 ~uri n. Cui de fier care se bate la talpa încălțămintei (ca să nu alunece). /<ucr. hak

hac n. 1. Mold. simbrie: ei aveau ca hac cinci sute lei proști pe an; 2. fig. răfueală; a veni cuiva de hac, a se răfui cu cineva, a scoate la capăt, a dovedi pe cineva: nelegiuitului îi vine de hac necredinciosul PANN; cu capra ți-ai pus în cârd? capra ți-a venit de hac CR. [Turc. HAK, sumă datorită].

hac n. pl. hacuri, Mold. cuiele dela picioarele cailor să nu lunece. [Pol. HAK (= nemț. HACKEN)].

2) hac n., pl. urĭ (pol. hak, rut. gak, d. germ. haken, cîrlig). Caĭa, colț de potcoavă.

1) hac n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] hakk, adevăr, dreptate, socoteală, sumă datorită, datoriĭ; ngr. hákí, alb. bg. hak, leafă). Mold. Vechĭ. Ceĭa ce se datorește, plată în natură, leafă, simbrie: a da, a lua, a-țĭ primi hacu. Timp servit: ca o slugă ce șĭ-a primit hacu (Con. 149). Cheltuĭelĭ de gospodărie. Azĭ. Fam. A veni de hac (cuĭva saŭ unuĭ lucru), a-l învinge, a-l da gata. – Vechĭ și a veni la hac cuĭva, a-l învinge; a da peste hac, a o păți.

hâc1 i [At: ALECSANDRI, T. 72 / E: fo] 1 Imită sunetul scos de cineva care primește o lovitură puternică. 2 Sughiț.

hâc2 sm [At: SBIERA, P. 301/6 / Pl: hâci / E: mg hökkön] (Reg) Pitic.

oluc-hac s [At: IORGA, S. D. XII, ap. DLR / S și: oluchac / Pl: nct / E: tc oluk hakki] (Înv) Bir pe negoțul de vite.

HÂC interj. Sunet pe care-l scoate cineva când sughite[1] sau când i se oprește brusc respirația. – Onomatopee.

  1. Conjugarea corectă pentru verbul a sughița este el sughiță. cata

HÂC interj. Sunet pe care-l scoate cineva când sughite sau când i se oprește brusc respirația. – Onomatopee.

HÎC interj. Exclamație pe care o scoate cineva cînd i se taie respirația (din cauza unei lovituri puternice pe care o primește). L-a izbit de pămînt, de-a făcut hîc! SLAVICI-ODOBESCU, la TDRG. Cînd i-am tras un pumn, o făcut hîc și o căzut de-a rostogolul! ALECSANDRI, T. 311.

HÂC interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de cineva când sughiță sau când i se oprește brusc respirația). /Onomat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hac2 (salariu, cui) (înv., reg.) s. n., pl. hácuri

hac (răfuială) s. n., pl. hácuri

hac (salariu, cui) s. n., pl. hácuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HAC s. v. leafă, remunerație, retribuție, salariu.

hac s. v. LEAFĂ. REMUNERAȚIE. RETRIBUȚIE. SALARIU.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hac (hácuri), s. n. – (Trans.) Surcele, vreascuri. Germ. Hack(holtz).Cf. hăcui.

hac (hácuri), s. n. – Retribuție, remunerație, răsplată, salariu, leafă. – Mr. hache. Tc. hakk „drept” (Șeineanu, II, 193; Meyer 145; Ronzevalle 81), cf. ngr. χάϰι, alb. hak, sb., bg. hak (Berneker 383). Sec. XVIII, înv., astăzi se folosește numai în expresia a-i veni de hac, cf. ngr. λέου ἔνα χάϰϰ. Din rom. provine rut. hak (Berneker 383).

hac (hácuri), s. n. – Cui de potcoavă. Germ. Haken, prin intermediul pol., rut. hak (Cihac, II, 133; DAR).

hîc interj. – Exprimă zgomotul unei căderi, ca și al sughițului și, în general, respirația gîfîită. Creație spontană, cf. sb., cr. hakati „a sufla” (Cihac, II, 133). – Der. hîcni, vb. (a plînge cu sughițuri, a gîfîi), rezultat dintr-o încrucișare cu icni; hîcîi, vb. (a gîfîi); hîcă, s. f. (necaz, grijă, supărare), explicabil prin sensul de „cauză de greutate respiratorie” (după DAR, în legătură cu mag. kökölni „despre animale, a merge cu spatele”).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hac3, hácuri, s.n. (reg.; mai ales la pl.) vreascuri, târși, ramuri tăiate, crăci dărâmate, surcele.

hac4, hácuri, s.n. (reg.) chip, putință, modru; asemănare, pereche.

hâc, hâci, s.m. (reg.) Pici, ghibirdic.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a veni de hac (cuiva) expr. 1. a învinge (pe cineva), a face inofensiv (pe cineva). 2. a omorî (pe cineva).

Intrare: hac
hac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hac (cui)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hac
  • hacul
  • hacu‑
plural
  • hacuri
  • hacurile
genitiv-dativ singular
  • hac
  • hacului
plural
  • hacuri
  • hacurilor
vocativ singular
plural
Intrare: hac (răfuială, leafă)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hac
  • hacul
  • hacu‑
plural
  • hacuri
  • hacurile
genitiv-dativ singular
  • hac
  • hacului
plural
  • hacuri
  • hacurilor
vocativ singular
plural
Intrare: hâc
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • hâc
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hac (cui)

  • 1. regional Cui de fier care se bate iarna în talpa încălțămintei sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Se dau pe gheață iarna, cu hacuri la ciubote. NEGRUZZI, S. II 227.
      surse: DLRLC

etimologie:

hac (răfuială, leafă)

  • 1. expresie (numai) singular A-i veni (cuiva sau la ceva) de hac = a găsi modalitatea, sistemul de a învinge, de a face inofensiv pe cineva sau ceva care supără ori provoacă nemulțumiri.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • La groapă, prietenii au tras cu pistoalele în aer... în semn de jurămînt că-i vor veni de hac lui Victor Talianu. PAS, Z. I 31.
      surse: DLRLC
    • Vom putea veni de hac și spînului celuia. CREANGĂ, P. 213.
      surse: DLRLC
    • Să ne facem munte și punte și să-i venim de hac ispravnicului! ALECSANDRI, T. 217.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Are să-ți fie bine; îi avea ca hac 500 de lei proști pe an. CONTEMPORANUL, IV 391.
      surse: DLRLC

etimologie:

hâc

  • 1. Sunet pe care-l scoate cineva când sughite sau când i se oprește brusc respirația.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • L-a izbit de pămînt, de-a făcut hîc! SLAVICI-ODOBESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Cînd i-am tras un pumn, o făcut hîc și o căzut de-a rostogolul! ALECSANDRI, T. 311.
      surse: DLRLC

etimologie: