12 definiții pentru habitaclu habitaglu (2) abitaclu (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

habitaclu sn [At: LTR / Pl: ~e și ~uri / E: fr habitacle] 1 Locaș special al busolei pe o navă. 2 Suport nemagnetic al busolei marine. 3 Calotă de alamă care acoperă busola. 4 Spațiu amenajat cu o anumită destinație într-un mijloc de transport: pentru echipaj, călători, poștă etc.

HABITÁCLU, habitacluri, s. n. 1. Locaș special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine. ♦ Calotă de alamă care acoperă busola. 2. Spațiu amenajat într-un automobil, într-o aeronavă etc. (pentru echipaj, călători, poștă etc.). [Pl. și: habitacle] – Din fr. habitacle.

HABITÁCLU, habitacle, s. n. 1. Locaș special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine. ♦ Calotă de alamă care acoperă busola. 2. Spațiu amenajat într-un automobil, într-o aeronavă etc. (pentru echipaj, călători, poștă etc.). [Pl. și: habitacluri] – Din fr. habitacle.

HABITÁCLU s.n. 1. Locaș special al busolei pe o navă. 2. Spațiu amenajat într-o aeronavă pentru echipaj, călători, poștă etc. [Pl. -le, -luri. Var. abitaclu s.n. / < fr. habitacle, cf. it. abitacolo].

HABITÁCLU s. n. 1. locaș special al compasului pe o navă. 2. spațiu amenajat într-o aeronavă sau într-o mașină pentru echipaj, călători, poștă etc. 3. cască de metal pentru scafandri grei. (< fr. habitacle)

HABITÁCLU ~e n. Spațiu amenajat pe o aeronavă pentru echipaj, călători, poștă etc. /<fr. habitacle

ABITÁCLU s.n. v. habitaclu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!habitáclu (-ta-clu) s. n., art. habitáclul; pl. habitácluri

habitáclu s. n. (sil. -clu), art. habitáclul; pl. habitácle

habitáclu (habitáglu) s. n., pl. habitacle (habitagle) / habitacluri (habitagluri)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HABITACLU a) cutie specială de alamă sau alt material antimagnetic care protejează compasul de umezeală și lovituri; b) spațiu rezervat într-o aeronavă pentru echipaj, călători, poștă etc.

Intrare: habitaclu
habitaclu1 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: -ta-clu
substantiv neutru (N39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • habitaclu
  • habitaclul
  • habitaclu‑
plural
  • habitacluri
  • habitaclurile
genitiv-dativ singular
  • habitaclu
  • habitaclului
plural
  • habitacluri
  • habitaclurilor
vocativ singular
plural
habitaclu2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: -ta-clu
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • habitaclu
  • habitaclul
  • habitaclu‑
plural
  • habitacle
  • habitaclele
genitiv-dativ singular
  • habitaclu
  • habitaclului
plural
  • habitacle
  • habitaclelor
vocativ singular
plural
habitaglu2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • habitaglu
  • habitaglul
  • habitaglu‑
plural
  • habitagle
  • habitaglele
genitiv-dativ singular
  • habitaglu
  • habitaglului
plural
  • habitagle
  • habitaglelor
vocativ singular
plural
habitaglu1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • habitaglu
  • habitaglul
  • habitaglu‑
plural
  • habitagluri
  • habitaglurile
genitiv-dativ singular
  • habitaglu
  • habitaglului
plural
  • habitagluri
  • habitaglurilor
vocativ singular
plural
abitaclu2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abitaclu
  • abitaclul
  • abitaclu‑
plural
  • abitacle
  • abitaclele
genitiv-dativ singular
  • abitaclu
  • abitaclului
plural
  • abitacle
  • abitaclelor
vocativ singular
plural
abitaclu1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abitaclu
  • abitaclul
  • abitaclu‑
plural
  • abitacluri
  • abitaclurile
genitiv-dativ singular
  • abitaclu
  • abitaclului
plural
  • abitacluri
  • abitaclurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

habitaclu habitaglu (2) abitaclu (2)

  • 1. Locaș special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine.
    surse: DEX '09 DN MDN '00
    • 1.1. Calotă de alamă care acoperă busola.
      surse: DEX '09
  • 2. Spațiu amenajat într-un automobil, într-o aeronavă etc. (pentru echipaj, călători, poștă etc.).
    surse: DEX '09 DN MDN '00 NODEX
  • 3. Cască de metal pentru scafandri grei.
    surse: MDN '00

etimologie: