habatic sn vz hăbădic

hapatic sn vz hăbădic

hăbădic sn [At: I. CR. II, 219 / V: habatic, hapatic, hebetic / Pl: ~uri / E: ns cf hăbădie] (Reg) 1 Vreasc. 2 Mărunțiș. 3 Așchie de la geluit.

hăbătic sn [At: BUGNARIU, N., ap. DA ms / Pl: ~uri / E: ns cf mg habarek] (Reg) 1 Mâncare slabă. 2 Mâncare prost gătită.

hebetic sn vz hăbădic

HĂBĂDIC, hăbădicuri, s. n. (Reg.) Vreasc. – Bg. habatija.

habadíc n., pl. urĭ (var. din hăbîdiĭ). Trans. Mold. Pl. Sfărămăturĭ, uscăturĭ (vreascurĭ, surcele, așchiĭ), resturĭ, lucru prost, bracurĭ. – Și hapaticurĭ (rev. I. Crg. 2, 219 și 8, 21 și Șez. 30, 167), hebeltĭucurĭ. (Neam. Rom. Pop. 4,555), hebeticurĭ, (rev. I. Crg. 4, 251), hăbetĭucurĭ, hăbătĭucurĭ și hăbădicurĭ. V. hăgheacurĭ.

hapatíc, V. habadic.

hăbădíc, hăbătĭúc, V. habadic.

HĂBĂDIC s. v. gătej, surcea, surcică, uscătură, vreasc.

hăbădic s. v. GĂTEJ. SURCEA. SURCICĂ. USCĂTURĂ. VREASC.

hăbădic, hăbădicuri, s.n. (reg.; mai ales la pl.) 1. vreascuri. 2. mărunțișuri.

hăbătic, hăbăticuri, s.n. (reg.) mâncare rău gătită; hăluigă.