2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hătire sf [At: MDA ms / Pzi: ~ri / E: hăti] (Reg) 1 Baricadare. 2 Îngrămădire a ceva de-a lungul unui drum, spre a-l bloca Si: hătit1 (2). 3 (Pex) Aruncare. 4 Zăgăzuire a cursului unei ape Si: hătit1 (4). 5 (Fig) Trântire a unui lucru acolo unde nu îi este locul Si: hătit1 (5). 6 (Fig) Punere a a ceva într-o cantitate mai mare decât cea necesară Si: hătit1 (6).

HĂTÍ, hătesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zăgăzui, a baricada, a opri cursul unei ape, trecerea pe un drum etc. – Din ucr. hatyty.

HĂTÍ, hătesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zăgăzui, a baricada, a opri cursul unei ape, trecerea pe un drum etc. – Din ucr. hatyty.

hăti1 vt [At: ȘEZ. VII, 181 / Pzi: ~tesc / E: ns cf vsl хытити] (Reg) 1 A trage. 2 A scoate.

hăti2 vt [At: SBIERA, P. 278/22 / Pzi: ~tesc / E: ucr хатити] (Reg) 1 A baricada. 2 A îngrămădi ceva de-a lungul unui drum, spre a-l bloca. 3 (Pex) A arunca. 4 A zăgăzui cursul unei ape. 5 (Fig) A trânti ceva unde nu-i este locul. 6 (Fig) A pune mai mult decât trebuie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hătí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hătésc, imperf. 3 sg. hăteá; conj. prez. 3 să hăteáscă

hătí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hătésc, imperf. 3 sg. hăteá; conj. prez. 3 sg. și pl. hăteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂTÍ vb. v. arunca, azvârli, bara, stăvili, zăgăzui.

hăti vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. BARA. STĂVILI. ZĂGĂZUI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hătí, hătésc, vb. IV (reg., înv.) a trage, a scoate.

Intrare: hătire
hătire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hătire
  • hătirea
plural
  • hătiri
  • hătirile
genitiv-dativ singular
  • hătiri
  • hătirii
plural
  • hătiri
  • hătirilor
vocativ singular
plural
Intrare: hăti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hăti
  • hătire
  • hătit
  • hătitu‑
  • hătind
  • hătindu‑
singular plural
  • hătește
  • hătiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hătesc
(să)
  • hătesc
  • hăteam
  • hătii
  • hătisem
a II-a (tu)
  • hătești
(să)
  • hătești
  • hăteai
  • hătiși
  • hătiseși
a III-a (el, ea)
  • hătește
(să)
  • hătească
  • hătea
  • hăti
  • hătise
plural I (noi)
  • hătim
(să)
  • hătim
  • hăteam
  • hătirăm
  • hătiserăm
  • hătisem
a II-a (voi)
  • hătiți
(să)
  • hătiți
  • hăteați
  • hătirăți
  • hătiserăți
  • hătiseți
a III-a (ei, ele)
  • hătesc
(să)
  • hătească
  • hăteau
  • hăti
  • hătiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hăti

etimologie: