2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂRCĂTÍ vb. IV v. hărhăti.

HĂRHĂTÍ, hărhătesc, vb. IV Intranz. (Reg.; despre mai multe persoane) A vorbi deodată, a face larmă. ♦ Refl. recipr. A se certa. [Var.: hărcătí vb. IV] – Din harhăt.

hărhăti [At: CONTEMPORANUL, VII, 386 / V: ~ăți, ~rcăti, hârhăi / Pzi: ~tesc / E: harhăt] 1 vi (Reg; d. mai multe persoane) A vorbi deodată. 2 vi (Reg; d. mai multe persoane) A face larmă. 3 vrr A se certa. 4 vi A încolți cu vorbe rele pe cineva. 5 vi A râde mult de nimica toată. 6 vt (D. câini) A lătra pe cineva mai mulți deodată.

HĂRCĂTÍ vb. IV V. hărhăti.

HĂRHĂTÍ, hărhătesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre mai multe persoane) A vorbi deodată, a face larmă. ♦ Refl. recipr. A se certa, a se sfădi. [Var.: hărcătí vb. IV] – Din harhăt.

HĂRHĂTÍ, hărhătesc, vb. IV. Intranz. (Mold.; despre oameni) A vorbi mai mulți deodată, a face larmă. ♦ Refl. reciproc. A se certa, a se sfădi. (Atestat în forma hărcăti) Hărcătindu-se ei așa, iată că vine dracul cel mai mare între dînșii. SBIERA, P. 300. – Variantă: hărcătí (SBIERA, P. 41) vb. IV.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hărhătí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărhătésc, imperf. 3 sg. hărhăteá; conj. prez. 3 să hărhăteáscă

hărhătí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărhătésc, imperf. 3 sg. hărhăteá; conj. prez. 3 sg. și pl. hărhăteáscă

Intrare: hărcătire
hărcătire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărcătire
  • hărcătirea
plural
  • hărcătiri
  • hărcătirile
genitiv-dativ singular
  • hărcătiri
  • hărcătirii
plural
  • hărcătiri
  • hărcătirilor
vocativ singular
plural
Intrare: hărhăti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hărhăti
  • hărhătire
  • hărhătit
  • hărhătitu‑
  • hărhătind
  • hărhătindu‑
singular plural
  • hărhătește
  • hărhătiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hărhătesc
(să)
  • hărhătesc
  • hărhăteam
  • hărhătii
  • hărhătisem
a II-a (tu)
  • hărhătești
(să)
  • hărhătești
  • hărhăteai
  • hărhătiși
  • hărhătiseși
a III-a (el, ea)
  • hărhătește
(să)
  • hărhătească
  • hărhătea
  • hărhăti
  • hărhătise
plural I (noi)
  • hărhătim
(să)
  • hărhătim
  • hărhăteam
  • hărhătirăm
  • hărhătiserăm
  • hărhătisem
a II-a (voi)
  • hărhătiți
(să)
  • hărhătiți
  • hărhăteați
  • hărhătirăți
  • hărhătiserăți
  • hărhătiseți
a III-a (ei, ele)
  • hărhătesc
(să)
  • hărhătească
  • hărhăteau
  • hărhăti
  • hărhătiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hărcăti
  • hărcătire
  • hărcătit
  • hărcătitu‑
  • hărcătind
  • hărcătindu‑
singular plural
  • hărcătește
  • hărcătiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hărcătesc
(să)
  • hărcătesc
  • hărcăteam
  • hărcătii
  • hărcătisem
a II-a (tu)
  • hărcătești
(să)
  • hărcătești
  • hărcăteai
  • hărcătiși
  • hărcătiseși
a III-a (el, ea)
  • hărcătește
(să)
  • hărcătească
  • hărcătea
  • hărcăti
  • hărcătise
plural I (noi)
  • hărcătim
(să)
  • hărcătim
  • hărcăteam
  • hărcătirăm
  • hărcătiserăm
  • hărcătisem
a II-a (voi)
  • hărcătiți
(să)
  • hărcătiți
  • hărcăteați
  • hărcătirăți
  • hărcătiserăți
  • hărcătiseți
a III-a (ei, ele)
  • hărcătesc
(să)
  • hărcătească
  • hărcăteau
  • hărcăti
  • hărcătiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hărhăti hărcăti

  • 1. regional (Despre mai multe persoane) A vorbi deodată, a face larmă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. reflexiv reciproc A se certa, a se sfădi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Hărcătindu-se ei așa, iată că vine dracul cel mai mare între dînșii. SBIERA, P. 300.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • harhăt
    surse: DEX '09 DEX '98