3 definiții pentru hărțuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hărțuitor, ~oare [At: BĂLCESCU, M. V. 617 / Pl: ~i, ~oare / E: hărțui + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care desfășoară atacuri scurte și repetate. 3-4 smf, a (Persoană) care necăjește pe cineva cu tot felul de neplăceri. 5-6 smf, a (Persoană) care asmute un câine. 7-8 smf, a (Persoană) care deschide discuții repetate și contradictorii cu cineva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hărțuitór adj. m., pl. hărțuitóri; f. sg. și pl. hărțuitoáre

Intrare: hărțuitor
hărțuitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărțuitor
  • hărțuitorul
  • hărțuitoru‑
  • hărțuitoare
  • hărțuitoarea
plural
  • hărțuitori
  • hărțuitorii
  • hărțuitoare
  • hărțuitoarele
genitiv-dativ singular
  • hărțuitor
  • hărțuitorului
  • hărțuitoare
  • hărțuitoarei
plural
  • hărțuitori
  • hărțuitorilor
  • hărțuitoare
  • hărțuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)