2 intrări

O definiție

HĂRȘUÍ, hărșuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înșfăca. – Din harș.

Intrare: hărșuit
hărșuit
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hărșuit hărșuitul hărșui hărșuita
plural hărșuiți hărșuiții hărșuite hărșuitele
genitiv-dativ singular hărșuit hărșuitului hărșuite hărșuitei
plural hărșuiți hărșuiților hărșuite hărșuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: hărșui
verb (VT408) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) hărșui hărșuire hărșuit hărșuind singular plural
hărșuiește hărșuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) hărșuiesc (să) hărșuiesc hărșuiam hărșuii hărșuisem
a II-a (tu) hărșuiești (să) hărșuiești hărșuiai hărșuiși hărșuiseși
a III-a (el, ea) hărșuiește (să) hărșuiască hărșuia hărșui hărșuise
plural I (noi) hărșuim (să) hărșuim hărșuiam hărșuirăm hărșuiserăm, hărșuisem*
a II-a (voi) hărșuiți (să) hărșuiți hărșuiați hărșuirăți hărșuiserăți, hărșuiseți*
a III-a (ei, ele) hărșuiesc (să) hărșuiască hărșuiau hărșui hărșuiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)