O definiție pentru hărșui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂRȘUÍ, hărșuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înșfăca. – Din harș.

Intrare: hărșui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hărșui
  • hărșuire
  • hărșuit
  • hărșuitu‑
  • hărșuind
  • hărșuindu‑
singular plural
  • hărșuiește
  • hărșuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hărșuiesc
(să)
  • hărșuiesc
  • hărșuiam
  • hărșuii
  • hărșuisem
a II-a (tu)
  • hărșuiești
(să)
  • hărșuiești
  • hărșuiai
  • hărșuiși
  • hărșuiseși
a III-a (el, ea)
  • hărșuiește
(să)
  • hărșuiască
  • hărșuia
  • hărșui
  • hărșuise
plural I (noi)
  • hărșuim
(să)
  • hărșuim
  • hărșuiam
  • hărșuirăm
  • hărșuiserăm
  • hărșuisem
a II-a (voi)
  • hărșuiți
(să)
  • hărșuiți
  • hărșuiați
  • hărșuirăți
  • hărșuiserăți
  • hărșuiseți
a III-a (ei, ele)
  • hărșuiesc
(să)
  • hărșuiască
  • hărșuiau
  • hărșui
  • hărșuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)