2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hămuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~te / E: hămui] (Reg; d. un animal) Istovit în urma tragerii îndelungate la ham2.

hămuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hămui] (Reg) Hămuire.

HĂMUÍ, hămuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A istovi un animal punându-l să tragă prea mult la ham2. – Ham2 + suf. -ui.

HĂMUÍ, hămuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A istovi un animal punându-l să tragă prea mult la ham2. – Ham2 + suf. -ui.

hămui2 vt [At: CIAUȘANU, GL. / Pzi: ~esc / E: ham + -ui] (Reg) 1 A face pe cineva să muncească din greu. 2 A da (pe cineva) pe brazdă prin muncă. 3 A hărsi (pe cineva).

HĂMUÍ, hămuiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A istovi un animal, punîndu-l să tragă prea mult la ham. Din cînd în cînd se lungea cu fața în sus pe miriște, ca o vită hămuită prea mult. SAHIA, N. A. 40.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hămuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hămuiésc, imperf. 3 sg. hămuiá; conj. prez. 3 să hămuiáscă

hămuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hămuiésc, imperf. 3 sg. hămuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hămuiáscă


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

hămuit, -ă, hămuiți, -te adj. 1. (intl.) arestat, închis. 2. căsătorit.

hămui, hămuiesc I v. t. (intl.) a aresta; a închide. 2. II v. r. a se căsători.

Intrare: hămuit
hămuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hămuit
  • hămuitul
  • hămuitu‑
  • hămui
  • hămuita
plural
  • hămuiți
  • hămuiții
  • hămuite
  • hămuitele
genitiv-dativ singular
  • hămuit
  • hămuitului
  • hămuite
  • hămuitei
plural
  • hămuiți
  • hămuiților
  • hămuite
  • hămuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: hămui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hămui
  • hămuire
  • hămuit
  • hămuitu‑
  • hămuind
  • hămuindu‑
singular plural
  • hămuiește
  • hămuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hămuiesc
(să)
  • hămuiesc
  • hămuiam
  • hămuii
  • hămuisem
a II-a (tu)
  • hămuiești
(să)
  • hămuiești
  • hămuiai
  • hămuiși
  • hămuiseși
a III-a (el, ea)
  • hămuiește
(să)
  • hămuiască
  • hămuia
  • hămui
  • hămuise
plural I (noi)
  • hămuim
(să)
  • hămuim
  • hămuiam
  • hămuirăm
  • hămuiserăm
  • hămuisem
a II-a (voi)
  • hămuiți
(să)
  • hămuiți
  • hămuiați
  • hămuirăți
  • hămuiserăți
  • hămuiseți
a III-a (ei, ele)
  • hămuiesc
(să)
  • hămuiască
  • hămuiau
  • hămui
  • hămuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hămui

  • 1. regional A istovi un animal punându-l să tragă prea mult la ham (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Din cînd în cînd se lungea cu fața în sus pe miriște, ca o vită hămuită prea mult. SAHIA, N. A. 40.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ham (1.) + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98