2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hămesire sf [At: CONTEMPORANUL I, 405 / V: ~mis~ / Pl: ~ri / E: hămesi] 1-2 Hămeseală (1-2).

HĂMESÍ, hămesesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A flămânzi peste măsură, a fi lihnit de foame. – Cf. alb. hamïs.

HĂMESÍ, hămesesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A flămânzi peste măsură, a fi lihnit de foame. – Cf. alb. hamïs.

hămesi [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 116/14 / V: ~eși, ~misi, ~mne~, ~mnisi, hem~, hemeși, himisi / Pzi: ~sesc / E: alb hames „mâncău”] (Uneori complinit prin „de foame”) 1 vi A flămânzi. 2 vi A-și pierde puterile. 3 vi A leșina de foame. 4-5 vt A chinui sau a doborî foamea pe cineva. 6 vt A lăsa pe cineva să moară de foame.

HĂMESÍ, hămesesc, vb. IV. Intranz. A flămînzi peste măsură, a fi foarte flămînd, a fi lihnit de foame.

A HĂMESÍ ~ésc intranz. fam. A flămânzi peste măsură; a lihni. /cf. alb. hamës

HĂMESI vb. (Mold.) A flămînzi. Și începură oștenii a hămnesi și a se bolnăvi. N. COSTIN. Și caii încă hămnesisă. NECULCE; cf. CANTEMIR, DIVANUL. Variante: hemnisi (CANTEMIR, DIVANUL). Etimologie: cf. alb. hamĕs. Vezi și hămesit.

hămesésc și hemesésc v. intr. (alb. hamăs, mîncăcĭos). Mold. Flămînzesc foarte tare, îs lihnit: hemesit de foame. – Și hămisesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hămesí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hămesésc, imperf. 3 sg. hămeseá; conj. prez. 3 să hămeseáscă

hămesí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hămesésc, imperf. 3 sg. hămeseá; conj. prez. 3 sg. și pl. hămeseáscă

hămesesc, -sească 3 conj., -seam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: hămesire
hămesire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hămesire
  • hămesirea
plural
  • hămesiri
  • hămesirile
genitiv-dativ singular
  • hămesiri
  • hămesirii
plural
  • hămesiri
  • hămesirilor
vocativ singular
plural
Intrare: hămesi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hămesi
  • hămesire
  • hămesit
  • hămesitu‑
  • hămesind
  • hămesindu‑
singular plural
  • hămesește
  • hămesiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hămesesc
(să)
  • hămesesc
  • hămeseam
  • hămesii
  • hămesisem
a II-a (tu)
  • hămesești
(să)
  • hămesești
  • hămeseai
  • hămesiși
  • hămesiseși
a III-a (el, ea)
  • hămesește
(să)
  • hămesească
  • hămesea
  • hămesi
  • hămesise
plural I (noi)
  • hămesim
(să)
  • hămesim
  • hămeseam
  • hămesirăm
  • hămesiserăm
  • hămesisem
a II-a (voi)
  • hămesiți
(să)
  • hămesiți
  • hămeseați
  • hămesirăți
  • hămesiserăți
  • hămesiseți
a III-a (ei, ele)
  • hămesesc
(să)
  • hămesească
  • hămeseau
  • hămesi
  • hămesiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hămesi

  • 1. familiar A flămânzi peste măsură, a fi lihnit de foame.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lihni

etimologie: