2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hălpăit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hălpăi] (Reg) 1-2 Hălpăire (1-2).

hălpăit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: hălpăi] (Reg) 1-2 (Mâncat sau) băut repede și cu lăcomie.

HĂLPĂÍ, hắlpăi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca sau a bea repede și cu lăcomie. – Cf. bg. hlapam, sb. hlapiti.

hălpăi vt [At: CADE / V: ~lăpi, ~ăni / Pzi: ~esc și hăl~ / E: ns cf bg хлапам, srb hlapiti] (Reg) (A mânca sau) a bea repede și lacom, cu zgomot Cf hali, hăpăi.

HĂLPĂÍ, hắlpăi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca sau a bea repede și cu lăcomie. – Cf. bg. hlapam, scr. hlapiti.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hălpăí (a ~) (pop.) vb., ind. 3 prez. hắlpăie, imperf. 3 sg. hălpăiá; conj. prez. 3 să hắlpăie

hălpăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. hălpăie, imperf. 3 sg. hălpăiá

Intrare: hălpăit
hălpăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hălpăit
  • hălpăitul
  • hălpăitu‑
  • hălpăi
  • hălpăita
plural
  • hălpăiți
  • hălpăiții
  • hălpăite
  • hălpăitele
genitiv-dativ singular
  • hălpăit
  • hălpăitului
  • hălpăite
  • hălpăitei
plural
  • hălpăiți
  • hălpăiților
  • hălpăite
  • hălpăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: hălpăi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hălpăi
  • hălpăire
  • hălpăit
  • hălpăitu‑
  • hălpăind
  • hălpăindu‑
singular plural
  • hălpăie
  • hălpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hălpăi
(să)
  • hălpăi
  • hălpăiam
  • hălpăii
  • hălpăisem
a II-a (tu)
  • hălpăi
(să)
  • hălpăi
  • hălpăiai
  • hălpăiși
  • hălpăiseși
a III-a (el, ea)
  • hălpăie
(să)
  • hălpăie
  • hălpăia
  • hălpăi
  • hălpăise
plural I (noi)
  • hălpăim
(să)
  • hălpăim
  • hălpăiam
  • hălpăirăm
  • hălpăiserăm
  • hălpăisem
a II-a (voi)
  • hălpăiți
(să)
  • hălpăiți
  • hălpăiați
  • hălpăirăți
  • hălpăiserăți
  • hălpăiseți
a III-a (ei, ele)
  • hălpăie
(să)
  • hălpăie
  • hălpăiau
  • hălpăi
  • hălpăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hălpăi

  • 1. regional A mânca sau a bea repede și cu lăcomie.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: