2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hălăduit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți ~e / E: hălădui] 1 (Înv) Care a fugit de cineva sau de ceva. 2 (Înv) Care a găsit un refugiu. 3 (Înv) Evadat2. 4 Care a sosit la o destinație (după o fugă). 5 Care a reușit să facă ceva. 6 Care a scăpat dintr-o mare primejdie. 7 Care trăiește în pace. 8 Care există într-un loc lipsit de primejdii. 9 (Reg) Însănătoșit2. 10 (Reg) Terminat2. 11 (Reg; d. obiecte) Așezat la loc sigur. 12 (Reg) Descărcat2. 13 (Reg; d. femei) Care a născut.

HĂLĂDUÍ, hălăduiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A trăi undeva în voie, în libertate, în liniște; p. ext. a locui. 2. (Înv.) A scăpa cu viață (de o primejdie). 3. (Reg.) A izbuti, a reuși. – Din magh. haladni „a propăși, a merge mai departe”.

HĂLĂDUÍ, hălăduiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A trăi undeva în voie, în libertate, în liniște; p. ext. a locui. 2. (Înv.) A scăpa cu viață (de o primejdie). 3. (Reg.) A izbuti, a reuși. – Din magh. haladni „a propăși, a merge mai departe”.

hălădui [At: DOSOFTEI, V. S. 28/2 / V: ~di, hlă~ / Pzi: ~esc / E: mg haladni] 1 vi (Înv) A fugi de cineva sau de ceva. 2 vi (Înv) A se refugia undeva. 3 vi (Înv) A evada. 4 vi (Înv) A ajunge undeva (prin fugă). 5 vt A reuși să facă ceva. 6 vi A scăpa cu viață dintr-o mare primejdie. 7 vi A locui undeva în pace. 8 vi A sta undeva ferit de primejdii. 9 vi (Reg) A se însănătoși. 10 vt (Reg) A termina ceva. 11 vt (Reg; îe) Dumnezeu să vă ~ască Rămâneți cu bine. 12 vi (Reg; îe) Cum o mai ~ești? Ce mai faci? 13 vt (Reg) A pune ceva la loc sigur. 14 vt (Reg) A descărca. 15 vi (Reg) A naște.

HĂLĂDUÍ, hălăduiesc, vb. IV. Intranz. 1. A trăi undeva liniștit, ferit, în voie, în libertate; p. ext. a locui, a sălășlui. Iar cuviosul Agatanghel, binecuvîntînd casa și saraiurile prietinului hangiu, a dorit prea mult să afle ce bărbați străini mai hălăduiesc în acel frumos tîrg al Iampolului. SADOVEANU, N. P. 322. Nu vă e destul că, pre cît a fost tîlharul acesta cu zile, el a hălăduit în domnie atîția mari de ani? ODOBESCU, S. I 110. În codrii Catrinului, În pădurea Pinului, Unde corbii locuiesc Și ca frunza se-mulțesc Și bine hălăduiesc! ALECSANDRI, P. P. 147. 2. (Învechit) A scăpa (cu viață, de o primejdie). N-a mai fost chip să hălăduiască de feciorul blagocinului (= al administratorului bisericesc). CONTEMPORANUL, VI 100. 3. (Rar) A izbuti. După multă trudă, cu mare ce hălăduiesc de deschid ușa. CREANGĂ, P. 256.

A HĂLĂDUÍ ~iésc intranz. 1) pop. A trăi în tihnă într-un loc ferit de primejdie. 2) înv. A scăpa dintr-o situație primejdioasă; a izbuti. /<ung. haladni

HĂLĂDUI vb. (Mold., Trans. N) A scăpa, a se salva. A: Nici voi, lumii înțelepți, cu filosofia hălăduiți de lume, nici theologhia v-au scutit de primejdii. CVL, 165. Cade în cursă păcătosul și hălăduiaște dintr-însă direplul. DP, 36v. Nu hălăduia, de ciambururile slobodziia cu călărimea lor. NCL I, 43. A hălăduit din lațul tău. CD 1698, 12r. Să hălăduiască de vrăjmașii lui. CRB, 171r. Și asa au hălăduit cu viata. NECULCE; cf. URECHE; CVL, 163; CLM, 20v; M. COSTIN; DOSOFTEI, VS; CRON. 1689, 35r; N. COSTIN; CRON. 1707, 32v; CANTEMIR, HR,; CRB, 165v; PSEUDO:MUSTE; CD 1770, 13v; CRON. SEC. XVIII, 25v. C: Bine te-ai păzit de ai hălăduit din muncile noastre. POGREB.,117r. // B: Cea hălăduită casă a casii Iudii. BIBLIA (1688). C: Acolo îl trimise să hălăduiască de frate-său Isav. CRON. ante 1730, 37v. Etimologie: magh. haladni.

hălăduì v. 1. a scăpa de cineva: cu mare ce hălăduiesc de deschid ușa CR.; 2. a petrece în tihnă, a trăi: să poată hălădui lumea în pace BĂLC.; 3. a sălășlui: unde corbii locuiesc și bine hălăduiesc POP. [Ung. HALADNI, a trăgăna, a zăbovi undeva].

hălăduĭésc v. intr. (ung. haladni, a înainta, a prospera, a se prelungi. V. hălăstuĭesc). Vechĭ. Evadez, fug, scap dintr’un pericul. Nasc, scap de sarcină: femeĭa a hălăduit. Azĭ. Reușesc să, ajung să: a hălăduit să intre. Petrec, trăĭesc liniștit: corbiĭ hălăduĭesc bine în codri. V. tr. Descarc: ĭară badea cum sosi, carele hălădui (P. P.). V. huzuresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hălăduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hălăduiésc, imperf. 3 sg. hălăduiá; conj. prez. 3 să hălăduiáscă

hălăduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hălăduiésc, imperf. 3 sg. hălăduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hălăduiáscă

hălădui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hălăduiesc, conj. hălăduiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂLĂDUÍ vb. v. domicilia, fi, izbuti, locui, reuși, salva, scăpa, sta, ședea, trăi, viețui.

hălădui vb. v. DOMICILIA. FI. IZBUTI. LOCUI. REUȘI. SALVA. SCĂPA. STA. ȘEDEA. TRĂI. VIEȚUI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hălăduí (-uésc, hălăduít), vb.1. (Înv.) A se refugia, a se adăposti. – 2. A scăpa, a se salva. – 3. A trăi, a locui, a sălășlui. – Var. (înv.) hălăstui. Mag. haladni „a merge în față” (DAR). – Der. hălăduință, s. f. (lăcaș).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

hălăduit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hălădui] 1-2 (Înv) Hălăduire (1-2). 3 (Înv) Evadare. 4-8 Hălăduire (4-8). 9 (Reg) Însănătoșire. 10 (Reg) Terminare. 11 (Reg) Hălăduire (11). 12 (Reg) Descărcare. 13 (Reg) Naștere.

Intrare: hălăduit
hălăduit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hălădui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hălădui
  • hălăduire
  • hălăduit
  • hălăduitu‑
  • hălăduind
  • hălăduindu‑
singular plural
  • hălăduiește
  • hălăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hălăduiesc
(să)
  • hălăduiesc
  • hălăduiam
  • hălăduii
  • hălăduisem
a II-a (tu)
  • hălăduiești
(să)
  • hălăduiești
  • hălăduiai
  • hălăduiși
  • hălăduiseși
a III-a (el, ea)
  • hălăduiește
(să)
  • hălăduiască
  • hălăduia
  • hălădui
  • hălăduise
plural I (noi)
  • hălăduim
(să)
  • hălăduim
  • hălăduiam
  • hălăduirăm
  • hălăduiserăm
  • hălăduisem
a II-a (voi)
  • hălăduiți
(să)
  • hălăduiți
  • hălăduiați
  • hălăduirăți
  • hălăduiserăți
  • hălăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • hălăduiesc
(să)
  • hălăduiască
  • hălăduiau
  • hălădui
  • hălăduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hălădui

  • 1. popular A trăi undeva în voie, în libertate, în liniște.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Nu vă e destul că, pre cît a fost tîlharul acesta cu zile, el a hălăduit în domnie atîția mari de ani? ODOBESCU, S. I 110.
      surse: DLRLC
    • În codrii Catrinului, În pădurea Pinului, Unde corbii locuiesc Și ca frunza se-mulțesc Și bine hălăduiesc! ALECSANDRI, P. P. 147.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Iar cuviosul Agatanghel, binecuvîntînd casa și saraiurile prietinului hangiu, a dorit prea mult să afle ce bărbați străini mai hălăduiesc în acel frumos tîrg al Iampolului. SADOVEANU, N. P. 322.
        surse: DLRLC
  • 2. învechit A scăpa cu viață (de o primejdie).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • N-a mai fost chip să hălăduiască de feciorul blagocinului (= al administratorului bisericesc). CONTEMPORANUL, VI 100.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • După multă trudă, cu mare ce hălăduiesc de deschid ușa. CREANGĂ, P. 256.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba maghiară haladni „a propăși, a merge mai departe”
    surse: DEX '98 DEX '09