2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hăcăit sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hăcăi] (Reg) 1-2 Hăcăire (1-2).

hăcăi vt [At: ALECSANDRI, T. 346 / Pzi: p 3 ~ește / E: fo] (Reg) A măcăi.

măcăcăi v vz măcăi

măcăi vi [At: COSTINESCU / V: (pop) macai, (reg) mac~, ~cai, măcăcăi, mâcai, mâc~, mâcâi / Pzi: 3 măcăie, ~ește / E: mac1 + -ăi] 1 (D. rațe, imp d. gâște) A scoate strigătul caracteristic speciei. Si: (reg) a măcăli, a măcăni (1). 2 (Fig; d. armele de foc) A produce un zgomot scurt și sacadat Si: a pocni. 3 (Fig; prt; d. oameni) A trăncăni. 4 (Reg; d. broaște) A orăcăi.

hăcăĭésc, V. măcăĭesc.

mắcăĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. mac-mac). Strig ca rața. – Și hăcăĭesc în nord; în vest măcăn, a -í: rața măcăne (Ĭov. 207).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: hăcăit
hăcăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hăcăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hăcăi
  • hăcăire
  • hăcăit
  • hăcăitu‑
  • hăcăind
  • hăcăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • hăcăie
(să)
  • hăcăie
  • hăcăia
  • hăcăi
  • hăcăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • hăcăie
(să)
  • hăcăie
  • hăcăiau
  • hăcăi
  • hăcăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)