2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂBĂUCÍ, hăbăucesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) năuci. [Pr.: -bă-u-] – Din hăbăuc.

HĂBĂUCÍ, hăbăucesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) năuci. [Pr.: -bă-u-] – Din hăbăuc.

hăbăuci [At: CALENDARIU (1814) ap. DA ms / V: ~beci, ~beteci / Pzi: ~ucesc / E: hăbăuc] 1-2 vti A înnebuni. 3-4 vtr A (se) prosti. 5-6 vtr A (se) zăpăci.

HĂBĂUCÍ, hăbăucesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A năuci, a zăpăci; p. ext. a prosti.

A SE HĂBĂUCÍ mă ~ésc intranz. pop. A deveni hăbăuc; a se zăpăci; a se năuci; a se buimăci. /Din hăbăuc

hăbăucésc v. tr. Prefac în hăbăuc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hăbăucí (a ~) (reg.) (-bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăbăucésc, imperf. 3 sg. hăbăuceá; conj. prez. 3 să hăbăuceáscă

hăbăucí vb. (sil. -bă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăbăucésc, imperf. 3 sg. hăbăuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. hăbăuceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂBĂUCÍ vb. v. ameți, buimăci, îndobitoci, năuci, prosti, tâmpi, zăpăci.

hăbăuci vb. v. AMEȚI. BUIMĂCI. ÎNDOBITOCI. NĂUCI. PROSTI. TÎMPI. ZĂPĂCI.

Intrare: hăbăucit
hăbăucit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăbăucit
  • hăbăucitul
  • hăbăucitu‑
  • hăbăuci
  • hăbăucita
plural
  • hăbăuciți
  • hăbăuciții
  • hăbăucite
  • hăbăucitele
genitiv-dativ singular
  • hăbăucit
  • hăbăucitului
  • hăbăucite
  • hăbăucitei
plural
  • hăbăuciți
  • hăbăuciților
  • hăbăucite
  • hăbăucitelor
vocativ singular
plural
Intrare: hăbăuci
  • silabație: hă-bă-u-ci info
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hăbăuci
  • hăbăucire
  • hăbăucit
  • hăbăucitu‑
  • hăbăucind
  • hăbăucindu‑
singular plural
  • hăbăucește
  • hăbăuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hăbăucesc
(să)
  • hăbăucesc
  • hăbăuceam
  • hăbăucii
  • hăbăucisem
a II-a (tu)
  • hăbăucești
(să)
  • hăbăucești
  • hăbăuceai
  • hăbăuciși
  • hăbăuciseși
a III-a (el, ea)
  • hăbăucește
(să)
  • hăbăucească
  • hăbăucea
  • hăbăuci
  • hăbăucise
plural I (noi)
  • hăbăucim
(să)
  • hăbăucim
  • hăbăuceam
  • hăbăucirăm
  • hăbăuciserăm
  • hăbăucisem
a II-a (voi)
  • hăbăuciți
(să)
  • hăbăuciți
  • hăbăuceați
  • hăbăucirăți
  • hăbăuciserăți
  • hăbăuciseți
a III-a (ei, ele)
  • hăbăucesc
(să)
  • hăbăucească
  • hăbăuceau
  • hăbăuci
  • hăbăuciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hăbăuci

etimologie:

  • hăbăuc
    surse: DEX '09 DEX '98