2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hățire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: hăți2] (Reg) 1 Zgâlțâire. 2 Tragere cu forța a cuiva Si: hățit1 (2).

HĂȚÍ, hățesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgâlțâi, a smuci pe cineva. – Din hăț1.

HĂȚÍ, hățesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgâlțâi, a smuci pe cineva. – Din hăț1.

hăți1 vt [At: PAMFILE, C., ap. DA ms / Pzi: esc / E: fo] A asmuți câinii.

hăți2 vt [At: LB / Pzi: esc / E: hăț2] 1 A zgâlțâi pe cineva. 2 A trage cu forța pe cineva.

HĂȚÍ, hățesc, vb. IV. Tranz. (Transilv.) A apuca și a trage (pe cineva); a zgîlțîi, a smuci. Antița însă i-a sărit din dos în spate și, coprinzîndu-l cu brațele, a început să-l hățească. SLAVICI, N. I 66. Și mi ți-l apucară pe bietul lup și mi ți-l hățiră și tot mii de bucățele-l făcură. RETEGANUL, P. III 41.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hățí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hățésc, imperf. 3 sg. hățeá; conj. prez. 3 să hățeáscă

hățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hățésc, imperf. 3 sg. hățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. hățeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂȚÍ vb. v. smuci, zgâlțâi.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hățí, hățesc, vb. refl. – 1. A se apuca (de treabă), a începe o acțiune. 2. A se prinde (de ceva): „Toți de díșin se hățâră” (Memoria, 2001: 33). – Din hăț „curea, ham” (< haț „indică o mișcare pentru a prinde sau a apuca”) (DEX, MDA).

hățí, hățesc, vb. refl. – 1. A se apuca (de treabă), a începe o acțiune. 2. A se prinde (de ceva): „Toți de díșin se hățâră” (Memoria 2001: 33). – Din haț (indică o mișcare pentru a prinde sau a apuca; onomatopee).

Intrare: hățire
hățire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hățire
  • hățirea
plural
  • hățiri
  • hățirile
genitiv-dativ singular
  • hățiri
  • hățirii
plural
  • hățiri
  • hățirilor
vocativ singular
plural
Intrare: hăți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hăți
  • hățire
  • hățit
  • hățitu‑
  • hățind
  • hățindu‑
singular plural
  • hățește
  • hățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hățesc
(să)
  • hățesc
  • hățeam
  • hății
  • hățisem
a II-a (tu)
  • hățești
(să)
  • hățești
  • hățeai
  • hățiși
  • hățiseși
a III-a (el, ea)
  • hățește
(să)
  • hățească
  • hățea
  • hăți
  • hățise
plural I (noi)
  • hățim
(să)
  • hățim
  • hățeam
  • hățirăm
  • hățiserăm
  • hățisem
a II-a (voi)
  • hățiți
(să)
  • hățiți
  • hățeați
  • hățirăți
  • hățiserăți
  • hățiseți
a III-a (ei, ele)
  • hățesc
(să)
  • hățească
  • hățeau
  • hăți
  • hățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hăți

  • 1. regional A zgâlțâi, a smuci pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: smuci zgâlțâi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Antița însă i-a sărit din dos în spate și, coprinzîndu-l cu brațele, a început să-l hățească. SLAVICI, N. I 66.
      surse: DLRLC
    • Și mi ți-l apucară pe bietul lup și mi ți-l hățiră și tot mii de bucățele-l făcură. RETEGANUL, P. III 41.
      surse: DLRLC

etimologie: