3 definiții pentru hâtrie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hâtrie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 166 / V: hit~ / Pl: ~ii / E: hâtru + -ie] 1 (Înv) Vicleșug. 2 (Reg) Mândrie. 3 (Reg; îe) A umbla a ~ A umbla țanțoș.

HÂTRÍE f. pop. Caracter hâtru; istețime; șiretenie; viclenie. /Din hâtru

HÎTRIE s.f. (Mold.) 1. Iscusință, îndemînare. Hîtrie. NCCD (gl.). 2. Viclenie, vicleșug. A: Unii ca aciia sînt furi, pungași, plini de hîtrie. BUCOAVNĂ 1775, 53v; cf. BUCOAVNĂ 1775, 15v, 57r, 63r. // B: De-ară fi vreo nedereptate sau hîtrie vicleană. NT 1703, 111v. Etimologie: hîtru suf. -ie. Vezi și hîtru. Cf. a l n i c i e, a s l a m, celărnicie, celșag, celuitură, geambașie, hămișag, marghiolie, meteahnă, t ă l p i j i c, t ă l p i z i e.

Intrare: hâtrie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hâtrie
  • hâtria
plural
genitiv-dativ singular
  • hâtrii
  • hâtriei
plural
vocativ singular
plural