2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hătcăi i [At: NECULCE, L. 252/23 / V: hât~, hit~ / Pzi: ~esc / E: scr hajikati] (Îvr) 1-2 A huidui (1-2). 3 A pune pe fugă. 4 A alunga. 5 (D. strigoi) A exorciza.

HĂTCĂÍ, hătcăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A huidui. [Var.: hâtcâí vb. IV] – Cf. sb. hajkati.

HÂTCÂÍ vb. IV v. hătcăi.

HĂTCĂÍ, hătcăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A huidui. [Var.: hâtcâí vb. IV] – Cf. scr. hajkati.

HÂTCÂÍ vb. IV V. hătcăi.

HĂTCĂÍ, hătcăiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A huidui. A ajuns din urmă pe feciorii Gîrbovului, a dat cu paloșul numai o dată și i-a lăsat să se ducă înainte cu capul, iar trupul a rămas în medean. Îndată s-au grămădit în jur noroadele, hătcăind leșul. SADOVEANU, N. P. 398. – Variantă: hîtcîí (ȘEZ. V 41) vb. IV.

hî́tcîĭ și -ĭésc v. tr. (var. din hăĭcăĭesc). Nord. Alung cu răcnete. – Și hítcăĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hătcăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hătcăiésc, imperf. 3 sg. hătcăiá; conj. prez. 3 să hătcăiáscă

hătcăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hătcăiésc, imperf. 3 sg. hătcăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hătcăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: hâtcâit
hâtcâit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hâtcâit
  • hâtcâitul
  • hâtcâitu‑
  • hâtcâi
  • hâtcâita
plural
  • hâtcâiți
  • hâtcâiții
  • hâtcâite
  • hâtcâitele
genitiv-dativ singular
  • hâtcâit
  • hâtcâitului
  • hâtcâite
  • hâtcâitei
plural
  • hâtcâiți
  • hâtcâiților
  • hâtcâite
  • hâtcâitelor
vocativ singular
plural
Intrare: hătcăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hătcăi
  • hătcăire
  • hătcăit
  • hătcăitu‑
  • hătcăind
  • hătcăindu‑
singular plural
  • hătcăiește
  • hătcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hătcăiesc
(să)
  • hătcăiesc
  • hătcăiam
  • hătcăii
  • hătcăisem
a II-a (tu)
  • hătcăiești
(să)
  • hătcăiești
  • hătcăiai
  • hătcăiși
  • hătcăiseși
a III-a (el, ea)
  • hătcăiește
(să)
  • hătcăiască
  • hătcăia
  • hătcăi
  • hătcăise
plural I (noi)
  • hătcăim
(să)
  • hătcăim
  • hătcăiam
  • hătcăirăm
  • hătcăiserăm
  • hătcăisem
a II-a (voi)
  • hătcăiți
(să)
  • hătcăiți
  • hătcăiați
  • hătcăirăți
  • hătcăiserăți
  • hătcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • hătcăiesc
(să)
  • hătcăiască
  • hătcăiau
  • hătcăi
  • hătcăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hâtcâi
  • hâtcâire
  • hâtcâit
  • hâtcâitu‑
  • hâtcâind
  • hâtcâindu‑
singular plural
  • hâtcâiește
  • hâtcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hâtcâiesc
(să)
  • hâtcâiesc
  • hâtcâiam
  • hâtcâii
  • hâtcâisem
a II-a (tu)
  • hâtcâiești
(să)
  • hâtcâiești
  • hâtcâiai
  • hâtcâiși
  • hâtcâiseși
a III-a (el, ea)
  • hâtcâiește
(să)
  • hâtcâiască
  • hâtcâia
  • hâtcâi
  • hâtcâise
plural I (noi)
  • hâtcâim
(să)
  • hâtcâim
  • hâtcâiam
  • hâtcâirăm
  • hâtcâiserăm
  • hâtcâisem
a II-a (voi)
  • hâtcâiți
(să)
  • hâtcâiți
  • hâtcâiați
  • hâtcâirăți
  • hâtcâiserăți
  • hâtcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hâtcâiesc
(să)
  • hâtcâiască
  • hâtcâiau
  • hâtcâi
  • hâtcâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hătcăi hâtcâi

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • A ajuns din urmă pe feciorii Gîrbovului, a dat cu paloșul numai o dată și i-a lăsat să se ducă înainte cu capul, iar trupul a rămas în medean. Îndată s-au grămădit în jur noroadele, hătcăind leșul. SADOVEANU, N. P. 398.
      surse: DLRLC

etimologie: