4 definiții pentru hârtău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRTẮU, hârtaie, s. n. (Reg.) Bucată lungă de pământ. – Hart[an] + suf. -ău.

HÂRTẮU, hârtaie, s. n. (Reg.) Bucată lungă de pământ. – Hart[an] + suf. -ău.

hârtău sn [At: GHICA, S. 28 / Pl: ~taie / E: hart(an) + -ău] Bucată lungă de pământ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hârtắu (reg.) s. n., art. hârtắul; pl. hârtáie

hârtău s.n., art. hârtăul; pl. hârtáie

Intrare: hârtău
substantiv neutru (N46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârtău
  • hârtăul
  • hârtău‑
plural
  • hârtaie
  • hârtaiele
genitiv-dativ singular
  • hârtău
  • hârtăului
plural
  • hârtaie
  • hârtaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hârtău

  • 1. regional Bucată lungă de pământ.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Hart[an] + sufix -ău.
    surse: DEX '98 DEX '09