2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hârșit, ~ă a vz hârșâit2

hârșì v. 1. a se deprinde cu ceva penibil: omul se hârșește cu necazurile PANN; 2. Mold. a fi sgârcit. [Origină necunoscută].

hîrsésc (Munt.) și hîrșésc (mă) v. refl. (ca și hîrșîĭ, hîrjiĭ). Fam. Mă frec, mă deprind pin practică orĭ pin suferință: om hîrșit cu războaĭele.

hîrșít, -ă adj. Fam. Cumplit, zgîrcit: o hîrșită de babă. Chinuit, deprins cu nevoile: om hîrșit, vĭață hîrșită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se hârși cu lumea expr. a se deprinde (cu necazurile, cu nevoile).

Intrare: hârșit
hârșit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârșit
  • hârșitul
  • hârșitu‑
  • hârși
  • hârșita
plural
  • hârșiți
  • hârșiții
  • hârșite
  • hârșitele
genitiv-dativ singular
  • hârșit
  • hârșitului
  • hârșite
  • hârșitei
plural
  • hârșiți
  • hârșiților
  • hârșite
  • hârșitelor
vocativ singular
plural
Intrare: hârși
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârși
  • hârșire
  • hârșit
  • hârșitu‑
  • hârșind
  • hârșindu‑
singular plural
  • hârșește
  • hârșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșesc
(să)
  • hârșesc
  • hârșeam
  • hârșii
  • hârșisem
a II-a (tu)
  • hârșești
(să)
  • hârșești
  • hârșeai
  • hârșiși
  • hârșiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșește
(să)
  • hârșească
  • hârșea
  • hârși
  • hârșise
plural I (noi)
  • hârșim
(să)
  • hârșim
  • hârșeam
  • hârșirăm
  • hârșiserăm
  • hârșisem
a II-a (voi)
  • hârșiți
(să)
  • hârșiți
  • hârșeați
  • hârșirăți
  • hârșiserăți
  • hârșiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșesc
(să)
  • hârșească
  • hârșeau
  • hârși
  • hârșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)