3 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRȘIÍRE s. f. v. hârșâire.

HÂRȘIÍRE s. f. V. hârșâire.

HÂRJÂÍ vb. IV v. hârșâi.

HÂRJÂÍ vb. IV v. hârșâi.

HÂRȘÂÍ, hấrșâi, vb. IV. 1. Intranz. A se freca de ceva, producând zgomot. ♦ Tranz. (Rar) A scrijeli, a zgâria. 2. Refl. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. [Var.: hârșií, hârjâí, hârșcâí vb. IV] – Hârș + suf. -âi.

HÂRȘÂÍ, hấrșâi, vb. IV. 1. Intranz. A se freca de ceva, producând zgomot. ♦ Tranz. (Rar) A scrijeli, a zgâria. 2. Refl. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. [Var.: hârșií, hârjâí, hârșcâí vb. IV] – Hârș + suf. -âi.

HÂRȘÂÍRE, hârșâiri, s. f. Acțiunea de a (se) hârșâi și rezultatul ei; hârșâit, hârșâitură. [Var.: hârșiíre s. f.] – V. hârșâi.

HÂRȘÂÍRE, hârșâiri, s. f. Acțiunea de a (se) hârșâi și rezultatul ei; hârșâit, hârșâitură. [Var.: hârșiíre s. f.] – V. hârșâi.

hârșâi [At: CONTEMPORANUL, I, 198 / V: -~rjâi, ~rșcăi, ~șcâi, ~șii / Pzi: ~esc / E: hârș + -ăi] 1 vi A se freca de ceva, făcând zgomot. 2 vt A scrijeli. 3 vt A tăia ceva cu ferăstrăul. 4 vr A se deprinde cu necazurile și nevoile Si: a se hârsi (3). 5 vr A se istovi. 6 vr A se stâlci.

hârșâire sf [At: DL / V: -rjâ~, ~șcâ~, ~șii~ / Pl: ~ri / E: hârșâi] 1 Frecare de ceva, producând zgomot Si: hârșâit1 (1), hârșâitură (1). 2 Scrijelire. 3 Tăiere cu ferăstrăul Si: hârșâit1 (3), hârșâitură (3). 4 Deprindere cu necazurile și nevoile Si: hârșâit1 (4), hârșâitură (4). 5 Istovire. 6 Stâlcire.

HÂRȘCÂÍ vb. IV. V. hârșâi.

HÂRȘIÍ vb. IV. V. hârșâi.

HÎRȘÎÍ, hî́rșîi și hîrșîiesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma hîrșii) A se freca de ceva producînd zgomot. Îi ascultă multă vreme pașii hîrșiind pe pietroaiele din curte. CAMILAR, N. II 168. Unghiile ei hîrșiiră c-un zgomot fioros pe chembrica roșie ce îmbrăca sicriul. VLAHUȚĂ, O. A. III 141. ◊ (Obiectul care produce zgomot este complement instrumental introdus prin prep. «cu») Birja... hîrșiind cu roatele de marginea trotuarului. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ Tranz. În fața lor sta pe un butuc un ofițer de infanterie, înalt, adus de spate, hîrșiind cu vîrful bocancului piatra beciului. CAMILAR, N. I 346. ◊ Tranz. A zgîria, a scrijela. (În forma hîrjii) Hîrjiind pămîntul cu vîrful ciomegelor. ISPIRESCU, la TDRG. – Variante: hîrșií, hîrjií vb. IV.

HÎRȘÎÍRE, hîrșîiri, s. f. (Și în forma hîrșiire) Hîrșîit. Se făcu o hîrșiire, o îmbulzeală... Oamenii din mijlocul sălii se dădură la o parte, să facă loc unui invalid lung. CAMILAR, TEM. 276. – Variantă: hîrșiíre s. f.

HÂRJIÍ vb. IV. v. hârșâi.

A HÂRȘÂÍ hârșâi 1. intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic prin atingere de o suprafață dură. 2) (despre persoane) A produce un zgomot caracteristic în timpul mersului, târând picioarele. 2. tranz. A freca (de ceva), producând un zgomot caracteristic. /hârști + suf. ~âi

hârșăì v. a face sgomot tăiând cu cuțitul. [V. harș!].

arată toate definițiile

Intrare: hârșiire
hârșiire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hârșâi
hârșâi1 (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșâi
  • hârșâire
  • hârșâit
  • hârșâitu‑
  • hârșâind
  • hârșâindu‑
singular plural
  • hârșâie
  • hârșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșâi
(să)
  • hârșâi
  • hârșâiam
  • hârșâii
  • hârșâisem
a II-a (tu)
  • hârșâi
(să)
  • hârșâi
  • hârșâiai
  • hârșâiși
  • hârșâiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșâie
(să)
  • hârșâie
  • hârșâia
  • hârșâi
  • hârșâise
plural I (noi)
  • hârșâim
(să)
  • hârșâim
  • hârșâiam
  • hârșâirăm
  • hârșâiserăm
  • hârșâisem
a II-a (voi)
  • hârșâiți
(să)
  • hârșâiți
  • hârșâiați
  • hârșâirăți
  • hârșâiserăți
  • hârșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșâie
(să)
  • hârșâie
  • hârșâiau
  • hârșâi
  • hârșâiseră
verb (VT346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârjii
  • hârjiire
  • hârjiit
  • hârjiitu‑
  • hârjiind
  • hârjiindu‑
singular plural
  • hârjie
  • hârjiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârjii
(să)
  • hârjii
  • hârjiam
  • hârjiii
  • hârjiisem
a II-a (tu)
  • hârjii
(să)
  • hârjii
  • hârjiai
  • hârjiiși
  • hârjiiseși
a III-a (el, ea)
  • hârjie
(să)
  • hârjie
  • hârjia
  • hârjii
  • hârjiise
plural I (noi)
  • hârjiim
(să)
  • hârjiim
  • hârjiam
  • hârjiirăm
  • hârjiiserăm
  • hârjiisem
a II-a (voi)
  • hârjiiți
(să)
  • hârjiiți
  • hârjiați
  • hârjiirăți
  • hârjiiserăți
  • hârjiiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârjie
(să)
  • hârjie
  • hârjiau
  • hârjii
  • hârjiiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârjâi
  • hârjâire
  • hârjâit
  • hârjâitu‑
  • hârjâind
  • hârjâindu‑
singular plural
  • hârjâie
  • hârjâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârjâi
(să)
  • hârjâi
  • hârjâiam
  • hârjâii
  • hârjâisem
a II-a (tu)
  • hârjâi
(să)
  • hârjâi
  • hârjâiai
  • hârjâiși
  • hârjâiseși
a III-a (el, ea)
  • hârjâie
(să)
  • hârjâie
  • hârjâia
  • hârjâi
  • hârjâise
plural I (noi)
  • hârjâim
(să)
  • hârjâim
  • hârjâiam
  • hârjâirăm
  • hârjâiserăm
  • hârjâisem
a II-a (voi)
  • hârjâiți
(să)
  • hârjâiți
  • hârjâiați
  • hârjâirăți
  • hârjâiserăți
  • hârjâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârjâie
(să)
  • hârjâie
  • hârjâiau
  • hârjâi
  • hârjâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșcâi
  • hârșcâire
  • hârșcâit
  • hârșcâitu‑
  • hârșcâind
  • hârșcâindu‑
singular plural
  • hârșcâie
  • hârșcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșcâi
(să)
  • hârșcâi
  • hârșcâiam
  • hârșcâii
  • hârșcâisem
a II-a (tu)
  • hârșcâi
(să)
  • hârșcâi
  • hârșcâiai
  • hârșcâiși
  • hârșcâiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșcâie
(să)
  • hârșcâie
  • hârșcâia
  • hârșcâi
  • hârșcâise
plural I (noi)
  • hârșcâim
(să)
  • hârșcâim
  • hârșcâiam
  • hârșcâirăm
  • hârșcâiserăm
  • hârșcâisem
a II-a (voi)
  • hârșcâiți
(să)
  • hârșcâiți
  • hârșcâiați
  • hârșcâirăți
  • hârșcâiserăți
  • hârșcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșcâie
(să)
  • hârșcâie
  • hârșcâiau
  • hârșcâi
  • hârșcâiseră
verb (VT346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșii
  • hârșiire
  • hârșiit
  • hârșiitu‑
  • hârșiind
  • hârșiindu‑
singular plural
  • hârșie
  • hârșiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșii
(să)
  • hârșii
  • hârșiam
  • hârșiii
  • hârșiisem
a II-a (tu)
  • hârșii
(să)
  • hârșii
  • hârșiai
  • hârșiiși
  • hârșiiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșie
(să)
  • hârșie
  • hârșia
  • hârșii
  • hârșiise
plural I (noi)
  • hârșiim
(să)
  • hârșiim
  • hârșiam
  • hârșiirăm
  • hârșiiserăm
  • hârșiisem
a II-a (voi)
  • hârșiiți
(să)
  • hârșiiți
  • hârșiați
  • hârșiirăți
  • hârșiiserăți
  • hârșiiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșie
(să)
  • hârșie
  • hârșiau
  • hârșii
  • hârșiiseră
hârșâi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșâi
  • hârșâire
  • hârșâit
  • hârșâitu‑
  • hârșâind
  • hârșâindu‑
singular plural
  • hârșâiește
  • hârșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșâiesc
(să)
  • hârșâiesc
  • hârșâiam
  • hârșâii
  • hârșâisem
a II-a (tu)
  • hârșâiești
(să)
  • hârșâiești
  • hârșâiai
  • hârșâiși
  • hârșâiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșâiește
(să)
  • hârșâiască
  • hârșâia
  • hârșâi
  • hârșâise
plural I (noi)
  • hârșâim
(să)
  • hârșâim
  • hârșâiam
  • hârșâirăm
  • hârșâiserăm
  • hârșâisem
a II-a (voi)
  • hârșâiți
(să)
  • hârșâiți
  • hârșâiați
  • hârșâirăți
  • hârșâiserăți
  • hârșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșâiesc
(să)
  • hârșâiască
  • hârșâiau
  • hârșâi
  • hârșâiseră
hârjii2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârjii
  • hârjiire
  • hârjiit
  • hârjiitu‑
  • hârjiind
  • hârjiindu‑
singular plural
  • hârjiește
  • hârjiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârjiesc
(să)
  • hârjiesc
  • hârjiam
  • hârjiii
  • hârjiisem
a II-a (tu)
  • hârjiești
(să)
  • hârjiești
  • hârjiai
  • hârjiiși
  • hârjiiseși
a III-a (el, ea)
  • hârjiește
(să)
  • hârjiască
  • hârjia
  • hârjii
  • hârjiise
plural I (noi)
  • hârjiim
(să)
  • hârjiim
  • hârjiam
  • hârjiirăm
  • hârjiiserăm
  • hârjiisem
a II-a (voi)
  • hârjiiți
(să)
  • hârjiiți
  • hârjiați
  • hârjiirăți
  • hârjiiserăți
  • hârjiiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârjiesc
(să)
  • hârjiască
  • hârjiau
  • hârjii
  • hârjiiseră
hârșii2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșii
  • hârșiire
  • hârșiit
  • hârșiitu‑
  • hârșiind
  • hârșiindu‑
singular plural
  • hârșiește
  • hârșiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșiesc
(să)
  • hârșiesc
  • hârșiam
  • hârșiii
  • hârșiisem
a II-a (tu)
  • hârșiești
(să)
  • hârșiești
  • hârșiai
  • hârșiiși
  • hârșiiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșiește
(să)
  • hârșiască
  • hârșia
  • hârșii
  • hârșiise
plural I (noi)
  • hârșiim
(să)
  • hârșiim
  • hârșiam
  • hârșiirăm
  • hârșiiserăm
  • hârșiisem
a II-a (voi)
  • hârșiiți
(să)
  • hârșiiți
  • hârșiați
  • hârșiirăți
  • hârșiiserăți
  • hârșiiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșiesc
(să)
  • hârșiască
  • hârșiau
  • hârșii
  • hârșiiseră
Intrare: hârșâire
hârșâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârșâire
  • hârșâirea
plural
  • hârșâiri
  • hârșâirile
genitiv-dativ singular
  • hârșâiri
  • hârșâirii
plural
  • hârșâiri
  • hârșâirilor
vocativ singular
plural
hârșiire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârșiire
  • hârșiirea
plural
  • hârșiiri
  • hârșiirile
genitiv-dativ singular
  • hârșiiri
  • hârșiirii
plural
  • hârșiiri
  • hârșiirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hârșâi hârjii hârjâi hârșcâi hârșii

  • 1. intranzitiv A se freca de ceva, producând zgomot.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Îi ascultă multă vreme pașii hîrșiind pe pietroaiele din curte. CAMILAR, N. II 168.
      surse: DLRLC
    • Unghiile ei hîrșiiră c-un zgomot fioros pe chembrica roșie ce îmbrăca sicriul. VLAHUȚĂ, O. A. III 141.
      surse: DLRLC
    • Birja... hîrșiind cu roatele de marginea trotuarului. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv În fața lor sta pe un butuc un ofițer de infanterie, înalt, adus de spate, hîrșiind cu vîrful bocancului piatra beciului. CAMILAR, N. I 346.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Hârș + sufix -âi.
    surse: DEX '98 DEX '09

hârșâire hârșiire

  • 1. Acțiunea de a (se) hârșâi și rezultatul ei.
    exemple
    • Se făcu o hîrșiire, o îmbulzeală... Oamenii din mijlocul sălii se dădură la o parte, să facă loc unui invalid lung. CAMILAR, TEM. 276.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi hârșâi
    surse: DEX '98 DEX '09