3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRÂÍT1, hârâituri, s. n. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. – V. hârâi.

HÂRÂÍT1, hârâituri, s. n. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. – V. hârâi.

HÂRÂÍT2, -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi.

HÂRÂÍT2, -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi.

hârâit1 sn [At: DUNĂREANU, CH. 199 / V: ~răit / Pl: ~uri / E: hârâi] 1-3 Hârăire (1-3). 4 Mormăială. 5 Sforăit. 6-8 Hârăire (6-8). 9 Încăierare. 10 Întărâtare. 11 Târâre.

HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

hârâi [At: ANON. CAR. / V: ~răi / Pzi: hârâi, ~esc / E: hâr1] 1 vi (D. mecanisme stricate) A scoate un zgomot specific. 2 vi (D. organe respiratorii bolnave) A scoate sunete răgușite Si: a hârcâi (1). 3 vi (D. oameni) A vorbi neclar. 4 vi A mormăi. 5 vi A sforăi. 6 vi (Fig; d. oameni) A trăi greu. 7 vi (D. animale) A mârâi. 8 vi (Fig; d. oameni) A vorbi cu răutate. 9 vr A se încăiera. 10-11 vtr A (se) întărâta. 12-13 vtr A (se) târî.

HÎRÎÍ, hî́rîi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme) A scoate un zgomot dogit, a face hîr (2). Ornicul începu să hîrîie lung-lung, apoi prinse a bate ceasurile cu zgomot de fierării vechi. SADOVEANU, O. I 331. ◊ Fig. Îmi hîrîie în cap războiul. Îmi uruie ceva în creier, mereu, fără astîmpăr. SAHIA, N. 54. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli. V. horcăi. Glasul îi hîrîi a rău. CAMILAR, N. II 397. Trăgea dintr-o țigară și hîrîia din cînd în cînd din gît. PAS, Z. I 104. Își auzea răsuflarea cum îi hîrîie regulat și prelung ca o rîșniță. VLAHUȚĂ, O. A. 127. 3.. Intranz. (Rar) A sforăi. Hîrîie boieru ca zăvodu... doarme dus. ALECSANDRI, T. I 336. 4. Intranz. (Peiorativ) A vorbi neclar, a mormăi. Care-i acolo? se răsti domnul Ienulescu, repezindu-și spre locul acela piciorul. Cine hîrîie? CAMILAR, N. II 163. Intră popa în casă și începe să hîrîie pe nas. STANCU, D. 32. Spuneți-mi cum s-a întimplat? – Ce să se întîmple? a hîrîit, cu spaima mirării, moș Hau. SADOVEANU, N. F. 113. 5. Intranz. (Despre cîini și lupi) A mîrîi. Cîni mari albi se încleștau în luptă, hîrîind. CAMILAR, T. 113. Bubuie, nu-mpușcă, Hîrîie, nu mușcă (Moara cu motor). SADOVEANU, P. C. 14. 6. Tranz. A întărîta, a zădărî. ♦ Refl. A se certa, a se ciondăni. 7. Refl. (Rar) A se lovi cu zgomot (de ceva). Nu vezi cum te hîrîi de toate pietrele? D. ZAMFIRESCU, la TDRG.

HÎRÎÍT2, -Ă, hirîiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hîrîie. Ce-i cu voi, mă? zise el... cu un glas hîrîit din plămîni. DUMITRIU, B. F. 26. ◊ (Adverbial) Buzele subțiri, aproape albe, îi tremură ușor... Îngînă hîrîit. SAHIA, N. 117. 2. Stricat, hodorogit. Hîrîită, noduroasă stă în colb rîșnița veche. EMINESCU, O. I 84.

HÎRÎÍT1, hîrîituri, s. n. 1. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. Cu un hîrîit greu, ancora căzu la fund. DUNĂREANU, CH. 199. 2. Mîrîit, mîrîială.

A HÂRÂÍ pers. 3 hârâie 1. intranz. 1) (despre câini) A scoate sunete guturale aspre, manifestând iritare; a mârâi. 2) fam. peior. A vorbi răgușit, cu voce dogită. 3) (despre mecanisme defectate) A produce sunete neplăcute. 2. tranz. fam. (persoane) A sâcâi în mod intenționat (pentru a întărâta); a zădărî. /hâr + suf. ~âi

A SE HÂRÂÍ mă hârâi intranz. fam. A se certa ușor (unul cu altul) pentru lucruri mărunte; a se ciondăni; a se ciorovăi. /hâr + suf. ~âi

hârăì v. 1. a da un sunet surd sau înfundat (ceasornicul înainte de a bate, râșnița la măcinat): hârâită stă în pod râșnița veche EM.; 2. a lătra rânjind (de câini). [Onomatopee].

hî́rîĭ, a v. intr. (imit. înrudit cu lat. hirrire, ung. herregní și turc. hyrlamak, a hîrîi). Se zice despre cînĭ cînd se bat fără să latre. Se zice despre gîtlej cînd eștĭ răcit; îmĭ hîrîĭe tusea în pept. Se zice despre o mașină stricată: nu știŭ de are rîșnița asta, că tot hîrîĭe. V. refl. Mă zgîriĭ: masa, chitara s’a hîrîit. Fig. Fam. Mă cert: nu vă maĭ hîrîițĭ atîta! V. huruĭ.

hîrîít, -ă adj. Care hîrîĭe, stricat, vorbind de mașinĭ: o rîșniță hîrîită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hârâít s. n., pl. hârâíturi

hârâít s. n., pl. hârâíturi

hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie

hârâí vb., ind. și conj. prez. 3 hârâie, imperf. 3 sg. hârâiá

hîrîi (ind. prez. 3 sg. și pl. hîrîie)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: hârâit (adj.)
hârâit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârâit
  • hârâitul
  • hârâitu‑
  • hârâi
  • hârâita
plural
  • hârâiți
  • hârâiții
  • hârâite
  • hârâitele
genitiv-dativ singular
  • hârâit
  • hârâitului
  • hârâite
  • hârâitei
plural
  • hârâiți
  • hârâiților
  • hârâite
  • hârâitelor
vocativ singular
plural
Intrare: hârâit (zgomot)
hârâit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârâit
  • hârâitul
  • hârâitu‑
plural
  • hârâituri
  • hârâiturile
genitiv-dativ singular
  • hârâit
  • hârâitului
plural
  • hârâituri
  • hârâiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: hârâi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârâi
  • hârâire
  • hârâit
  • hârâitu‑
  • hârâind
  • hârâindu‑
singular plural
  • hârâie
  • hârâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârâi
(să)
  • hârâi
  • hârâiam
  • hârâii
  • hârâisem
a II-a (tu)
  • hârâi
(să)
  • hârâi
  • hârâiai
  • hârâiși
  • hârâiseși
a III-a (el, ea)
  • hârâie
(să)
  • hârâie
  • hârâia
  • hârâi
  • hârâise
plural I (noi)
  • hârâim
(să)
  • hârâim
  • hârâiam
  • hârâirăm
  • hârâiserăm
  • hârâisem
a II-a (voi)
  • hârâiți
(să)
  • hârâiți
  • hârâiați
  • hârâirăți
  • hârâiserăți
  • hârâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârâie
(să)
  • hârâie
  • hârâiau
  • hârâi
  • hârâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hârâit (adj.)

etimologie:

  • vezi hârâi
    surse: DEX '98 DEX '09

hârâit (zgomot)

  • 1. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cu un hîrîit greu, ancora căzu la fund. DUNĂREANU, CH. 199.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi hârâi
    surse: DEX '98 DEX '09

hârâi

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre mecanisme stricate) A scoate un zgomot dogit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ornicul începu să hîrîie lung-lung, apoi prinse a bate ceasurile cu zgomot de fierării vechi. SADOVEANU, O. I 331.
      surse: DLRLC
    • figurat Îmi hîrîie în cap războiul. Îmi uruie ceva în creier, mereu, fără astîmpăr. SAHIA, N. 54.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre organele respiratorii, prin extensiune despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: horcăi hârcâi attach_file 3 exemple
    exemple
    • Glasul îi hîrîi a rău. CAMILAR, N. II 397.
      surse: DLRLC
    • Trăgea dintr-o țigară și hîrîia din cînd în cînd din gît. PAS, Z. I 104.
      surse: DLRLC
    • Își auzea răsuflarea cum îi hîrîie regulat și prelung ca o rîșniță. VLAHUȚĂ, O. A. 127.
      surse: DLRLC
    • 2.1. peiorativ A vorbi neclar, mormăit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mormăi attach_file 3 exemple
      exemple
      • Care-i acolo? se răsti domnul Ienulescu, repezindu-și spre locul acela piciorul. Cine hîrîie? CAMILAR, N. II 163.
        surse: DLRLC
      • Intră popa în casă și începe să hîrîie pe nas. STANCU, D. 32.
        surse: DLRLC
      • Spuneți-mi cum s-a întimplat? – Ce să se întîmple? a hîrîit, cu spaima mirării, moș Hau. SADOVEANU, N. F. 113.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Hîrîie boieru ca zăvodu... doarme dus. ALECSANDRI, T. I 336.
        surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv unipersonal Despre câini:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mârâi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cîni mari albi se încleștau în luptă, hîrîind. CAMILAR, T. 113.
    • Bubuie, nu-mpușcă, Hîrîie, nu mușcă (Moara cu motor). SADOVEANU, P. C. 14.
  • 4. reflexiv reciproc A se certa, a se ciondăni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 5. reflexiv rar A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Nu vezi cum te hîrîi de toate pietrele? D. ZAMFIRESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Hâr + sufix -âi.
    surse: DEX '98 DEX '09