Definiția cu ID-ul 911705:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÎRZOB, hîrzoabe, s. n. (Mai ales în Mold.) 1. Funie groasă cu ajutorul căreia se coboară sau se ridică greutăți din adîncime. ◊ Expr. (Ironic) (A se crede) coborît (sau scoborît) cu hîrzobul din cer = (a se socoti) de viță nobilă; mîndru, îngîmfat. Da noi ce sîntem? Împărați cu steaua-n frunte?... Scoborîți cu hîrzobu din cer? ALECSANDRI, T. I 165. A cădea cu hîrzobul din cer = a veni, a pica pe neașteptate; a se realiza de la sine. Atunci noi ce avem de așteptat? Revoluția mondială? S-așteptăm să ne cadă cu hîrzobul din cer o revoluție mondială și să-nceapă ea a smulge pentru noi bărbile cîte s-au cocoțat pe tronuri în București? GALAN, Z. R. 297. 2. Coșuleț de cetină de brad în care se păstrează păstrăvi afumați. Luminate stăpîne, zise el, n-am uitat să lepăd la cuhnie hîrzoabele cu păstrăvi, pentru un prea slăvit cumătru și nînaș ca măria-ta. SADOVEANU, F. J. 133. O mulțime de hîrzoabe cu păstrăvi afumați. HOGAȘ, DR. 273. Comisul Trufandaki îmi scrie că trimite cîteva hîrzoabe de păstrăvi și două căprioare de la munte. ALECSANDRI, T. 1356.