GĂVOZDIRE s. f. (Mold .) Țintuire. (Fig.) A: Plânsul iaste o îndemnare și strămurare de aur sufletului, goală de toată găvozdirea și iubirea, lucrurilor celor pamînteșli. L SEC. XVII, 72^v-73^r. // B: Goală și despărțită de toată găvozdirea și iubirea lucrurilor pământești. L ante 1693, 118^v. Etimologie: găvozdi. Vezi si găvozd, găvozdi.

gavuzdi v vz găvozdi

găvăzdi v vz găvozdi

găvozdi [At: VARLAAM, C. II, 642 / V: gavuzdi^[1], ~văz~ / Pzi: ~desc / E: vsl гавоздити] 1 vt (Îvr) A răstigni. 2-3 (Mol) vtr A (se) înghesui. 4 vr A se ascunde, ghemuindu-se. corectat(ă)

GĂVĂZDI vb. IV v. găvozdi.

GĂVOZDI, găvozdesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A înghesui, a grămădi, a strîmtora. [Foile ziarelor] le-ascund, le găvozdesc Prin scorburi, prin canale. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 112. ♦ Refl. A se ascunde ghemuindu-se, pitulîndu-se. (Atestat în forma găvăzdi) Mireasa... se găvăzdește unde poate, numai să n-o găsească. SEVASTOS, N. 333. – Variantă: găvăzdi vb. IV.

A SE GĂVOZDI mă ~esc intranz. reg. 1) A se aduna (în număr mare) într-un spațiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se înghesui; a se îmbulzi; a se buluci. 2) A se ascunde pitindu-se. /<sl. gvozditi

A GĂVOZDI ~esc tranz. reg. A face să se găvozdească. /<sl. gvozditi

GĂVOZDI vb. (Mold., Criș., Trans. SV, Trans. N) A bate în cuie. A: Nu-l găvozdiră, ce-l lăsară slobod. VARLAAM. Se deade de-l prinset . . ., de-l găvozdit și-l uciset. AP. 1646, 3^v; cf. DOSOFTEI, PS; DOSOFTEi VS. C: Pe cruce de lemn găvozdiră-lu. MOL. 1676¹, 186^v. Pre tine carele ai vrut, a te găvozdi ... te căutăm. M 1704, 21^v. Cu voia se găvozdi. O, 34^r; cf. MOL. 1676¹, 186^v; MOL. 1688, 220^v, 221^v; MOL. 1689, 80^r; O, 34^r; STR., 27^r, 31^r. // B: Și la cruce l-au găvozdit. MP 1699, 122^r; cf. MP 1699, 122^v. Etimologie: sl. gvozditi. Vezi si găvozd, găvozdire.

găvozdì v. Mold. a se cocoța, a se pironi: veverițele găvozdite una peste alta în scorburi de copac CR. [Slav. GŬVOZDITI, a pironi (din GŬVOZDĬ, piron)].

găvozdésc v. tr. (vsl. gvozditĭ, rus. gvozditĭ, a bate un cuĭ. V. găvozd). Vechĭ. Bat în cuĭe, pironesc, țintuĭesc. Azĭ. Mold. Trans. Trîntesc claĭe peste grămadă, îndes, vîr cu de-a sila unu peste altu. V. refl. Veverițele se găvozdise una peste alta în copac. – Și -zésc (Șez. 33, 27).

găvozdi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găvozdesc, 3 sg. găvozdește, imperf. 1 găvozdeam; conj. prez. 1 sg. să găvozdesc, 3 să găvozdească

găvozdi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găvozdesc, imperf. 3 sg. găvozdea; conj. prez. 3 să găvozdească

găvozdi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găvozdesc, imperf. 3 sg. găvozdea; conj. prez. 3 sg. și pl. găvozdească

GĂVOZDI vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, pironi, ticsi, țintui.

găvozdi vb. v. BURDUȘI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. PIRONI. TICSI. ȚINTUI.