2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

găiniță sf [At: DA / P: gă-i~ / Pl: ~țe / E: găină + -iță] (Bot; reg) Bălușcă (Ornithogalum).

GĂINĂȚA, pers. 3 găinățează, vb. I. Refl. (Despre păsări) A se găina1. [Pr.: gă-i-.Var.: găinița vb. I] – Din găinaț.

GĂINĂȚA, pers. 3 găinățează, vb. I. Refl. (Despre păsări) A se găina1. [Pr.: gă-i-.Var.: găinița vb. I] – Din găinaț.

GĂINIȚA vb. I v. găinăța.

GĂINIȚA vb. I v. găinăța.

găinăța vr [At: SBIERA, P. 56 / P: gă-i~ / Pzi: ez / E: găinaț] (D. păsări) A defeca Si: găina (1).

GĂINĂȚA, pers. 3 găinățează, vb. I. Refl. A se găina. – Pronunțat: gă-i-.

găinățéz (mă) v. refl. (d. găinaț). Se zice despre păsărĭ cînd leapădă materiile fecale.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

găinăța (a se ~) (desp. gă-i-) vb. refl., ind. prez. 3 se găinățea, imperf. 3 pl. se găinățau; conj. prez. 3 să se găinățeze; ger. găinățându-se

găinăța (a se ~) (gă-i-) vb. refl., ind. prez. 3 se găinățea

găinăța vb., ind. prez. 3 sg. găinățea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: găiniță
găiniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găiniță
  • găinița
plural
  • găinițe
  • găinițele
genitiv-dativ singular
  • găinițe
  • găiniței
plural
  • găinițe
  • găinițelor
vocativ singular
plural
Intrare: găinăța
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găinăța
  • găinățare
  • găinățat
  • găinățatu‑
  • găinățând
  • găinățându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • găinățea
(să)
  • găinățeze
  • găinăța
  • găinăță
  • găinățase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • găinățea
(să)
  • găinățeze
  • găinățau
  • găinăța
  • găinățaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găinița
  • găinițare
  • găinițat
  • găinițatu‑
  • găinițând
  • găinițându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • găinițea
(să)
  • găinițeze
  • găinița
  • găiniță
  • găinițase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • găinițea
(să)
  • găinițeze
  • găinițau
  • găinița
  • găinițaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

găinățaverb

etimologie:
  • găinaț DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.