gădărai, gădăraie, s.n. – (reg.) Prispa colibei construite în pădure de muncitorii forestieri (butinari); aceste construcții erau utilizate frecvent de către păcurari, pe timpul verii: „Coliba are un antreu, o tindă, care se numește gădărai și în care se păstrează diferite unelte necesare stânei, precum și lemne uscate tăiate pentru foc” (Georgeoni, 1936: 74). – Et. nec.