2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

guturaiu n. inflamațiunea mucoasei nazale. [Lat. *GUTTURALIUM (din GUTTUR, gât)].

GUTURÁI, guturaiuri, s. n. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, fiind însoțită de o bogată secreție apoasă; coriză. [Pl. și: guturaie.Var.: (reg.) gutunár s. n.] – Lat. *gutturalium (< guttur „gât, gâtlej”).

guturai1 sn [At: ANON. CAR. / V: ~rar, cutunar, ~tnar, butunar, ~tânar, ~tunai, gutânai / Pl: ~uri / E: lat *gutturalium (<guttur „gât, gâtlej”)] Boală contagioasă cu caracter epidemic, provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, însoțită de o bogată secreție apoasă Si: coriză.

guturai2 sn [At: H IX, 46 / Pl: ~uri / E: ns cf bg гутурач] (Reg) Boală la vite.

GUTURÁI, guturaiuri, s. n. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, fiind însoțită de o bogată secreție apoasă; coriză. [Var.: (reg.) gutunár s. n.] – Lat. *gutturalium (< guttur „gât, gâtlej”).

GUTURÁI, guturaiuri, s. n. Boală microbiană la oameni, provenită din răceală și constînd în inflamarea mucoasei nazale. Toamna cea întunecată... Risipește-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte, Stropi de tină, Guturai. TOPÎRCEANU, B. 53. Sper că pîn-atunci vei birui guturaiul. CARAGIALE, O. VII 74.

GUTURÁI ~iuri n. Boală constând în inflamația mucoasei nazale, cauzată de răceală sau de infecție și manifestată prin strănuturi dese și secreție nazală apoasă. [Pl. și guturaie] /<lat. gutturalium


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

guturái s. n., pl. guturáiuri/guturáie

guturái s. n., pl. guturáiuri/guturáie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GUTURÁI s. (MED.) catar, coriză, rinită, (pop.) troahnă, (reg.) cataroi, subărie, (Mold., Bucov. și Transilv.) șuhărie. (Are un ~ rebel.)

GUTURAI s. (MED.) catar, coriză, rinită, (pop.) troahnă, (reg.) cataroi, subărie, (Mold., Bucov. și Transilv.) șuhărie. (Are un ~ rebel.)

arată toate definițiile

Intrare: guturaiu
guturaiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: guturai
guturai1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guturai
  • guturaiul
  • guturaiu‑
plural
  • guturaiuri
  • guturaiurile
genitiv-dativ singular
  • guturai
  • guturaiului
plural
  • guturaiuri
  • guturaiurilor
vocativ singular
plural
gutânai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gutânar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gutunai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
guturar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
guturai2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guturai
  • guturaiul
  • guturaiu‑
plural
  • guturaie
  • guturaiele
genitiv-dativ singular
  • guturai
  • guturaiului
plural
  • guturaie
  • guturaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gutunar
  • gutunarul
  • gutunaru‑
plural
  • gutunare
  • gutunarele
genitiv-dativ singular
  • gutunar
  • gutunarului
plural
  • gutunare
  • gutunarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

guturai gutânai gutânar gutunai guturar gutunar

  • 1. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, fiind însoțită de o bogată secreție apoasă.
    exemple
    • Toamna cea întunecată... Risipește-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte, Stropi de tină, Guturai. TOPÎRCEANU, B. 53.
      surse: DLRLC
    • Sper că pîn-atunci vei birui guturaiul. CARAGIALE, O. VII 74.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *gutturalium (din guttur „gât, gâtlej”).
    surse: DEX '09 DEX '98