2 intrări
17 definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (6)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GURGUIAT, -Ă, gurguiați, -te, adj. Care are forma unui gurgui, țuguiat ca un gurgui. [Pr.: -gu-iat] – V. gurguia.
GURGUIAT, -Ă, gurguiați, -te, adj. Care are forma unui gurgui, țuguiat ca un gurgui. [Pr.: -gu-iat] – V. gurguia.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
gurguiat, ~ă [At: PANN, P. V. II, 51/4 / V: ~goi~, ~goiet / Pl: ~ați, ~e / E: gurguia] 1 a (Reg) Care are forma unui gurgui. 2 sf Specie de struguri nedefinită mai îndeaproape. 3 a (Nob; d. oameni) Încovoiat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gurguiat a. țuguiat, rotunjit: măgura cea gurguiată n’o doboară vânt vreodată PANN.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gurguĭát, -ă adj. (d. gurguĭ). Țuguĭat, ascuțit: munte gurguĭat, mere gurguĭate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GURGUIA, gurguiez, vb. I.[1] Refl. (Înv.) A se îngâmfa, a se fuduli. – Din gurgui. corectat(ă)
- În original: vb. IV, evident greșit. — LauraGellner
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gurgoiat, ~ă a vz gurguiat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gurgoiet, ~ă a, sf vz gurguiat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gurguia [At: PANN, P. V. I, 73/12 / Pzi: ~iez / E: gurgui] 1-2 vtr (Reg) A (se) îngrămădi. 3 vr A se urca. 4 vr (Înv) A se îngâmfa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GURGUIA, gurguiez, vb. I.[1] Refl. (Înv.) A se îngâmfa, a se fuduli. – Din gurgui. corectat(ă)
- În original: vb. IV, evident greșit. — gall
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
2) gurgúĭ, a -á v. tr. (d. gurguĭ). Țuguĭez, fac ca un gurguĭ. V. refl. Mă țuguĭez: buboĭu s’a gurguĭat. Fig. Iron. Mă cocoț. Mă gurguț, mă fudulesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gurguiat adj. m., pl. gurguiați; f. sg. gurguiată, pl. gurguiate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gurgui (vârf) s. n., pl. gurguie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
!gurguia (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă gurguiez, 3 se gurguiază, 1 pl. ne gurguiem; conj. prez. 1 sg. să mă gurguiez, 3 să se gurguieze; imper. 2 sg. afirm. gurguiază-te; ger. gurguindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gurguia (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 gurguiază; conj. prez. 3 să gurguieze; ger. gurguind
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gurguia vb., ind. prez. 1 gurguiez; conj. prez. 3 sg. și pl. gurguieze; ger. gurguind
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gurguiez, -uiază 3, -uiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
gurguiat, -ă, gurguiați, -te, (gurguiet), adj. – (reg.) În formă de movilă, ridicat, țuguiat. ♦ (top.) Gurguiatul (Gurguietul), deal înalt și pădure în Botiza (Papahagi, 1925; Vișovan, 2005). – Din gurguia (< gurgui „vârf de deal; mamelon”) (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V213) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
gurguiat, gurguiatăadjectiv
- 1. Care are forma unui gurgui, țuguiat ca un gurgui. DEX '09 DEX '98sinonime: țuguiat
etimologie:
- gurguia DEX '98 DEX '09
gurguia, gurguiezverb
- 1. A se îngâmfa, a se fuduli. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- gurgui DEX '98 DEX '09