2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gul sn vz ghiul3

GHIUL, ghiuluri, s. n. Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre prețioase). – Din tc. kül.

GHIUL, ghiuluri, s. n. Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre prețioase). – Din tc. kül.

ghiul1 sn [At: DEX-S / Pl: ~uri / E: tc kül] Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre prețioase).

ghiul3 sn [At: PĂSCULESCU, L. P. 221/12 / V: gul / Pl: ~uri / E: tc kül] (Înv) Cantitate mare.

ghiul2 sn [At: H V, 375 / Pl: ? / E: cf gealău] Unealtă de dulgherie nedefinită mai îndeaproape.

GHIUL, ghiuluri, s. n. (Turcism rar) Scul. Ghiuluri de bumbac, Teancuri de postav, Tot marfă d-a scumpă. TEODORESCU, P. P. 85.

GHIUL ~uri n. Inel, de obicei bărbătesc, masiv, din aur (cu pietre prețioase). /<turc. kül

ghiul n. scul de tort: ghiuluri de bumbac POP. [Turc. KÜL].

2) ghĭul n., pl. urĭ (turc. pers. gül, roză, rozetă). Vechĭ. Rar. Rozetă de diamante în prejuru uneĭ petre la un inel.

1) ghĭul și gul n., pl. urĭ (turc. küll, totalitate). Vechĭ. Mulțime, cîrd: ghĭulurĭ de Tătarĭ. Azĭ (ghĭul). Munt. Olt. Scul: ghĭulurĭ de bumbac. – În Ban. gulă, pl. e, cîrd, cireadă: gule de boĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghiul s. n., pl. ghiúluri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ghiúl (ghiúluri), s. n. – Mulțime, cantitate mare. Tc. kül (Șeineanu, II, 183). Sec. XIX, înv.

ghiúl (ghiúluri), s. n.1. Piatră prețioasă incrustată într-un inel. – 2. (Arg.) Inel, bijuterie. Tc. ǵül „trandafir” (Șeineanu, II, 183). – Der. ghiular, s. m. (Arg., bijutier). Din aceeași familie face parte ghiurghiuliu, adj. (trandafiriu), din tc. ǵülǵüli (Tiktin). Toate aceste cuvinte sînt înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ghiul, ghiúluri, s.n. (reg., înv.) 1. cârd, mulțime. 2. scul de tort sau de bumbac.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

*GUL. 1. Gul/ea olt. (Cat; 16 B II 224, 394); -ești s. 2. Guloiu, Ioan (Î Div). 3. Gului, Safta lui (Tut 78). 4. + -mari: Guliman (Sd XXI); -escu act.

Intrare: Gul
nume propriu (I3)
  • Gul
Intrare: ghiul
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiul
  • ghiulul
  • ghiulu‑
plural
  • ghiuluri
  • ghiulurile
genitiv-dativ singular
  • ghiul
  • ghiulului
plural
  • ghiuluri
  • ghiulurilor
vocativ singular
plural
gul
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghiul gul

  • 1. Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre prețioase).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: inel
  • exemple
    • Ghiuluri de bumbac, Teancuri de postav, Tot marfă d-a scumpă. TEODORESCU, P. P. 85.
      surse: DLRLC

etimologie: