4 intrări

  • giugiuli guguli guli gugiuli
  • giugiulit (s.n.) gugulit gulit
  • grungunit grungurat grungurit grunit gugăit guguit gugulit gugurit gungunit gungurat gungurit gurguit gurgunit guruit grongănit grongoit grugunit grungănit gungănit
  • guguli

49 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gugulit3 sn vz grungunit

GIUGIULÍ, giugiulesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) dezmierda, a (se) mângâia. [Var.: gugiulí vb. IV] – Et. nec.

GIUGIULÍ, giugiulesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) dezmierda, a (se) mângâia. [Var.: gugiulí vb. IV] – Et. nec.

GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

giugiuli [At: GORJAN, H. IV, 74/13 / V: gug~, gugu~ / Pzi: ~lesc / E: ns cf gingirliu, giugiuc] 1-2 vtr (D. oameni) A dezmierda pe cineva cu vorbe drăgăstoase și a-l mângâia. 3 vr (D. câini) A se gudura. 4 vr (D. păsări) A se împerechea.

giugiulit1 sn [At: DELAVRANCEA, S. 5 / V: gug~, gugu~ / Pl: ~uri / E: giugiuli] 1-3 Giugiulire (1-3).

grungunit sn [At: MDA ms / V: (reg) grongănit, grongoit, grug~, ~gănit, ~urat, ~urit, grunit, gugăit2, guguit, gugulit3[1], gugurit, gungănit2, gungunit2, gungurat2, gungurit2, gurguit, gurgunit, gurluit, guruit / Pl: ~uri / E: grunguri] (Reg) 1-2 Grungunire (1-2). corectată

  1. În original, greșit: guguli3 LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: giugiuli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • giugiuli
  • giugiulire
  • giugiulit
  • giugiulitu‑
  • giugiulind
  • giugiulindu‑
singular plural
  • giugiulește
  • giugiuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • giugiulesc
(să)
  • giugiulesc
  • giugiuleam
  • giugiulii
  • giugiulisem
a II-a (tu)
  • giugiulești
(să)
  • giugiulești
  • giugiuleai
  • giugiuliși
  • giugiuliseși
a III-a (el, ea)
  • giugiulește
(să)
  • giugiulească
  • giugiulea
  • giugiuli
  • giugiulise
plural I (noi)
  • giugiulim
(să)
  • giugiulim
  • giugiuleam
  • giugiulirăm
  • giugiuliserăm
  • giugiulisem
a II-a (voi)
  • giugiuliți
(să)
  • giugiuliți
  • giugiuleați
  • giugiulirăți
  • giugiuliserăți
  • giugiuliseți
a III-a (ei, ele)
  • giugiulesc
(să)
  • giugiulească
  • giugiuleau
  • giugiuli
  • giugiuliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • guguli
  • gugulire
  • gugulit
  • gugulitu‑
  • gugulind
  • gugulindu‑
singular plural
  • gugulește
  • guguliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gugulesc
(să)
  • gugulesc
  • guguleam
  • gugulii
  • gugulisem
a II-a (tu)
  • gugulești
(să)
  • gugulești
  • guguleai
  • guguliși
  • guguliseși
a III-a (el, ea)
  • gugulește
(să)
  • gugulească
  • gugulea
  • guguli
  • gugulise
plural I (noi)
  • gugulim
(să)
  • gugulim
  • guguleam
  • gugulirăm
  • guguliserăm
  • gugulisem
a II-a (voi)
  • guguliți
(să)
  • guguliți
  • guguleați
  • gugulirăți
  • guguliserăți
  • guguliseți
a III-a (ei, ele)
  • gugulesc
(să)
  • gugulească
  • guguleau
  • guguli
  • guguliseră
guli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gugiuli
  • gugiulire
  • gugiulit
  • gugiulitu‑
  • gugiulind
  • gugiulindu‑
singular plural
  • gugiulește
  • gugiuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gugiulesc
(să)
  • gugiulesc
  • gugiuleam
  • gugiulii
  • gugiulisem
a II-a (tu)
  • gugiulești
(să)
  • gugiulești
  • gugiuleai
  • gugiuliși
  • gugiuliseși
a III-a (el, ea)
  • gugiulește
(să)
  • gugiulească
  • gugiulea
  • gugiuli
  • gugiulise
plural I (noi)
  • gugiulim
(să)
  • gugiulim
  • gugiuleam
  • gugiulirăm
  • gugiuliserăm
  • gugiulisem
a II-a (voi)
  • gugiuliți
(să)
  • gugiuliți
  • gugiuleați
  • gugiulirăți
  • gugiuliserăți
  • gugiuliseți
a III-a (ei, ele)
  • gugiulesc
(să)
  • gugiulească
  • gugiuleau
  • gugiuli
  • gugiuliseră
Intrare: giugiulit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giugiulit
  • giugiulitul
  • giugiulitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • giugiulit
  • giugiulitului
plural
vocativ singular
plural
gugulit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gugulit
  • gugulitul
  • gugulitu‑
  • guguli
  • gugulita
plural
  • guguliți
  • guguliții
  • gugulite
  • gugulitele
genitiv-dativ singular
  • gugulit
  • gugulitului
  • gugulite
  • gugulitei
plural
  • guguliți
  • guguliților
  • gugulite
  • gugulitelor
vocativ singular
plural
gulit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: grungunit
grungunit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grungurat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grungurit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grunit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gugăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
guguit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gugulit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gugurit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungunit
  • gungunitul
  • gungunitu‑
plural
  • gungunituri
  • gunguniturile
genitiv-dativ singular
  • gungunit
  • gungunitului
plural
  • gungunituri
  • gunguniturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungurat
  • gunguratul
  • gunguratu‑
plural
  • gunguraturi
  • gunguraturile
genitiv-dativ singular
  • gungurat
  • gunguratului
plural
  • gunguraturi
  • gunguraturilor
vocativ singular
plural
gungurit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungurit
  • gunguritul
  • gunguritu‑
plural
  • gungurituri
  • gunguriturile
genitiv-dativ singular
  • gungurit
  • gunguritului
plural
  • gungurituri
  • gunguriturilor
vocativ singular
plural
gurguit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gurgunit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
guruit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grongănit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grongoit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grugunit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grungănit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gungănit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungănit
  • gungănitul
  • gungănitu‑
plural
  • gungănituri
  • gungăniturile
genitiv-dativ singular
  • gungănit
  • gungănitului
plural
  • gungănituri
  • gungăniturilor
vocativ singular
plural
Intrare: guguli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • guguli
  • gugulire
  • gugulit
  • gugulitu‑
  • gugulind
  • gugulindu‑
singular plural
  • gugulește
  • guguliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gugulesc
(să)
  • gugulesc
  • guguleam
  • gugulii
  • gugulisem
a II-a (tu)
  • gugulești
(să)
  • gugulești
  • guguleai
  • guguliși
  • guguliseși
a III-a (el, ea)
  • gugulește
(să)
  • gugulească
  • gugulea
  • guguli
  • gugulise
plural I (noi)
  • gugulim
(să)
  • gugulim
  • guguleam
  • gugulirăm
  • guguliserăm
  • gugulisem
a II-a (voi)
  • guguliți
(să)
  • guguliți
  • guguleați
  • gugulirăți
  • guguliserăți
  • guguliseți
a III-a (ei, ele)
  • gugulesc
(să)
  • gugulească
  • guguleau
  • guguli
  • guguliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

giugiuli guguli guli gugiuli gugulire gulire

  • 1. familiar A (se) dezmierda, a (se) mângâia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alinta dezmierda mângâia attach_file un exemplu
    exemple
    • Dorul lui e mare domn; Seara cînd îi vine somn Trebuie să i-l adorm, Dimineața să-l trezesc, Peste zi să-l giugiulesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 126.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se drăgosti.
      exemple
      • figurat (Despre păsări) Un stol de porumbițe albe ca zăpada se giugiuleau și se jucau. RUSSO, O. 163.
        surse: DLRLC

etimologie: