gugăire² sf vz grungunire

gugăire¹ sf vz gâgâire

găgăire sf vz gâgâire

gâgăire sf vz gâgâire

gâgâire sf [At: CONTEMPORANUL II, 145 / V: găgăi~, gâgăi~, gugăi~ / Pl: ~ri / E: gâgâi] 1 (D. gâște, rațe) Producere de sunete caracteristice speciei Si: gâgâit¹ (1). 2 Gâgâit¹ (2).

grongănire sf vz grungunire

grongoire sf vz grungunire

grugunire sf vz grungunire

grungănire sf vz grungunire

grungunire sf [At: MDA ms / V: (reg) grongănire, grongoire, grug~, ~gănire, ~urare, ~urire, grunire, gugăire, guguire, gugulire, gugurire, gungănire², gungunire², gungurare², gungurire², gurguire, gurgunire, gurluire, guruire / Pl: ~ri / E: grunguni] 1 (Reg) Sunetul scos de porumbei, porci. 2 Grohăire. corectat(ă)

grungurare sf vz grungunire

grungurire sf vz grungunire

grunire sf vz grungunire

guguire sf vz grungunire

gugulire² sf vz grungunire

gugurire sf vz grungunire

gungănire² sf vz grungunire

gungunire² sf vz grungunire

gungurare² sf vz grungunire

gungurire² sf vz grungunire

gurguire sf vz grungunire

gurgunire sf vz grungunire

gurluire sf vz grungunire

guruire sf vz grungunire

GĂGĂÍRE s. f. v. gîgîire.

GÎGÎÍRE, gîgîiri, s. f. Acțiunea de a gîgîi și rezultatul ei. (Atestat în forma găgăire) Stoluri de gîște sălbatice treceau din cînd în cînd prin înălțime, chemîndu-se cu găgăiri muzicale. SADOVEANU, Z. C. 182. – Variantă: găgăíre s. f.

gâgâire s. f., g.-d. art. gâgâirii; pl. gâgâiri

gurluire s. f., g.-d. art. gurluirii; pl. gurluiri

!gâgâire s. f., g.-d. art. gâgâirii; pl. gâgâiri

găgăíre v. gâgâire

gâgâíre/găgăíre s. f., g.-d. art. gâgâírii/găgăírii; pl. gâgâíri/găgăíri

GÂGÂÍRE s. v. gâgâit.

GÎGÎIRE s. gîgîit, gîgîitură. (~ unei gîște.)