2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gudurare sf [At: MDA ms / V: (reg) ~rire / Pl: ~rări / E: gudura] 1 Manifestare de către câini a bucuriei sau a atașamentului față de om, dându-i târcoale și mișcând din coadă. 2 (Nob; d. cai) Scuturare a coamei. 3 (Fig; dep) Lingușire. 4 (Fig; dep) Umilire.

gudura [At: NEGRUZZI, S. I, 59 / V: (reg) ~ri / Pzi: gudur / E: ns cf alb gudutis] 1 vr (D. câini) A-și manifesta bucuria sau atașamentul față de om, dându-i târcoale și mișcând din coadă. 2 vt (Nob; d. cai) A scutura coama. 3 vr (Fig; dep; d. oameni) A se linguși. 4 vr (Fig; dep; d. oameni) A se umili.

GUDURÁ, gúdur, vb. I. Refl. 1. (Despre câini; la pers. 3) A-și manifesta bucuria sau atașamentul față de om prin diferite mișcări (dând târcoale și din coadă). 2. Fig. (Depr.; despre oameni) A se ploconi, a se umili fără demnitate în fața cuiva, a linguși pe cineva (pentru a-i obține favorurile). – Cf. alb. gudutis.

GUDURÁ, gúdur, vb. I. Refl. 1. (Despre câini; la pers. 3) A-și manifesta bucuria sau atașamentul față de om, dându-i târcoale și mișcând din coadă. 2. Fig. (Depr.; despre oameni) A se ploconi, a se umili fără demnitate în fața cuiva, a linguși pe cineva (pentru a-i obține favorurile). – Cf. alb. gudutis.

GUDURÁ, gúdur, vb. I. Refl. 1. (Despre cîini) A-și manifesta bucuria sau iubirea față de om, dîndu-i tîrcoale, tîrîndu-se înaintea lui sau atingîndu-se de el și mișcînd mereu din coadă. Cîinele se gudură, cerînd iertare. C. PETRESCU, S. 43. O droaie de cîini i se gudurau primprejur, sărindu-i pe haine. D. ZAMFIRESCU, R. 89. După ce alergă de la o turmă la alta ca să se gudure la Elicio și la Galatea cînele începe a alerga. NEGRUZZI, S. I 59. 2. Fig. (Despre oameni) A se ploconi, a se umili (în fața cuiva), a linguși (pe cineva). Avea un fel de a se gudura, vorbind c-un ton falș, între scîncet și dezmierdare. BART, E. 311. Ea nu-i ca astea cu obrazul uns Și nu se gudură cînd te-a ajuns, Iar cînd nu-i placi, nu-și rîde pe ascuns. PĂUN-PINCIO, P. 92.

A SE GUDURÁ mă gúdur intranz. 1) (despre câini) A-și manifesta atașamentul față de stăpân, târându-se în fața lui și dând din coadă. 2) fig. (despre oameni) A se linguși (pe lângă cineva), manifestând servilism. /<alb. gudulis

gudurà v. 1. a da din coadă: cățelul, cum este lingușitor, tot fățăia din coadă și se gudura ISP. 2. fig. a se târî ca un câine când se gudură, a linguși josnic. [Origină necunoscută].

gúdur (mă), a v. refl. (după uniĭ, d. lat. *codŭlare, a da din coadă, după alțiĭ, d. lat. *gáudulo. -áre, d. gaudére, a se bucura. Cp. și cu alb. gudulis, gîdil). Se zice despre cînĭ cînd îșĭ arată bucuria față de cineva (dînd din coadă, sărind ș. a.). Fig. Mă arăt servil în fața celor marĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!gudurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gúdură

gudurá vb., ind. prez. 1 sg. gúdur, 3 sg. și pl. gúdură


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gudurá, vb. refl. – 1. (ref. la câini) A-și manifesta bucuria sau atașamentul față de om: „Păstoru’ Urșilor o și fluierat cătă urs, așa cum ar fi fluierat la un câne, și ursu o fugit la el, s-o gudurat la picioarele lui” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 72). 2. A se ploconi, a se umili în fața cuiva. – Et. nec. (Șăineanu); cf. alb. gudulis (Scriban, DEX, MDA); cuvânt autohton, cf. alb. gudulis (Russu, 1981).

gudurá, vb. refl. – (Despre câini) A-și manifesta bucuria față de om. (Despre oameni) A se linguși. – Cuvânt autohton, cf. alb. gudutis (Russu 1981).

Intrare: gudurare
gudurare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gudurare
  • gudurarea
plural
  • gudurări
  • gudurările
genitiv-dativ singular
  • gudurări
  • gudurării
plural
  • gudurări
  • gudurărilor
vocativ singular
plural
gudurire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gudura
verb (V2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gudura
  • gudurare
  • gudurat
  • guduratu‑
  • gudurând
  • gudurându‑
singular plural
  • gudură
  • gudurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gudur
(să)
  • gudur
  • guduram
  • gudurai
  • gudurasem
a II-a (tu)
  • guduri
(să)
  • guduri
  • gudurai
  • gudurași
  • guduraseși
a III-a (el, ea)
  • gudură
(să)
  • gudure
  • gudura
  • gudură
  • gudurase
plural I (noi)
  • gudurăm
(să)
  • gudurăm
  • guduram
  • gudurarăm
  • guduraserăm
  • gudurasem
a II-a (voi)
  • gudurați
(să)
  • gudurați
  • gudurați
  • gudurarăți
  • guduraserăți
  • guduraseți
a III-a (ei, ele)
  • gudură
(să)
  • gudure
  • gudurau
  • gudura
  • guduraseră
guduri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gudura guduri gudurire

  • 1. unipersonal (Despre câini) A-și manifesta bucuria sau atașamentul față de om prin diferite mișcări (dând târcoale și din coadă).
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Cîinele se gudură, cerînd iertare. C. PETRESCU, S. 43.
      surse: DLRLC
    • O droaie de cîini i se gudurau primprejur, sărindu-i pe haine. D. ZAMFIRESCU, R. 89.
      surse: DLRLC
    • După ce alergă de la o turmă la alta ca să se gudure la Elicio și la Galatea cînele începe a alerga. NEGRUZZI, S. I 59.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat depreciativ (Despre oameni) A se ploconi, a se umili fără demnitate în fața cuiva, a linguși pe cineva (pentru a-i obține favorurile).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: linguși 2 exemple
    exemple
    • Avea un fel de a se gudura, vorbind c-un ton falș, între scîncet și dezmierdare. BART, E. 311.
      surse: DLRLC
    • Ea nu-i ca astea cu obrazul uns Și nu se gudură cînd te-a ajuns, Iar cînd nu-i placi, nu-și rîde pe ascuns. PĂUN-PINCIO, P. 92.
      surse: DLRLC

etimologie: