2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRUNDUÍT, -Ă, grunduiți, -te, adj. Pe suprafața căruia s-a aplicat un strat de grund. – V. grundui.

GRUNDUÍT, -Ă, grunduiți, -te, adj. Pe suprafața căruia s-a aplicat un strat de grund. – V. grundui.

grunduit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: grundui] 1-3 Grunduire (1-3).

grunduit2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: grundui] 1-3 Pe suprafața căruia s-a aplicat grund (1, 3-4).

GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

grundui vt [At: DEX / Pzi: ~iesc / E: grund] 1-3 A aplica grund (1, 3-4) pe suprafața unui obiect.

GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un grund; a face fondul unui tablou.

A GRUNDUÍ ~iésc tranz. (obiecte, pereți, ziduri etc.) A acoperi cu grund. /grund + suf. ~ui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grunduít adj. m., pl. grunduíți; f. sg. grunduítă, pl. grunduíte

grunduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 să grunduiáscă

grunduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. grunduiáscă

Intrare: grunduit
grunduit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grunduit
  • grunduitul
  • grunduitu‑
  • grundui
  • grunduita
plural
  • grunduiți
  • grunduiții
  • grunduite
  • grunduitele
genitiv-dativ singular
  • grunduit
  • grunduitului
  • grunduite
  • grunduitei
plural
  • grunduiți
  • grunduiților
  • grunduite
  • grunduitelor
vocativ singular
plural
Intrare: grundui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grundui
  • grunduire
  • grunduit
  • grunduitu‑
  • grunduind
  • grunduindu‑
singular plural
  • grunduiește
  • grunduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grunduiesc
(să)
  • grunduiesc
  • grunduiam
  • grunduii
  • grunduisem
a II-a (tu)
  • grunduiești
(să)
  • grunduiești
  • grunduiai
  • grunduiși
  • grunduiseși
a III-a (el, ea)
  • grunduiește
(să)
  • grunduiască
  • grunduia
  • grundui
  • grunduise
plural I (noi)
  • grunduim
(să)
  • grunduim
  • grunduiam
  • grunduirăm
  • grunduiserăm
  • grunduisem
a II-a (voi)
  • grunduiți
(să)
  • grunduiți
  • grunduiați
  • grunduirăți
  • grunduiserăți
  • grunduiseți
a III-a (ei, ele)
  • grunduiesc
(să)
  • grunduiască
  • grunduiau
  • grundui
  • grunduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grunduit

  • 1. Pe suprafața căruia s-a aplicat un strat de grund.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi grundui
    surse: DEX '98 DEX '09

grundui

  • 1. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Grund + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09