grumaz

  • 1. (La oameni și la animale; uneori la plural cu valoare de singular) Partea trupului care leagă capul de trunchi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC popular sinonime: gât 8 exemple
    exemple
    • Munteanca a bătut în grumazul calului cu capătul frîului și a trecut repede înainte. SADOVEANU, B. 153.
      surse: DLRLC
    • Grumazul lui Duman prinde să lucească de sudoare, jugul îl frige. GÎRLEANU, L. 38.
      surse: DLRLC
    • Chica lui neagră ca pana corbului flutura ca o coamă pe grumajii lui. ISPIRESCU, L. 229.
      surse: DLRLC
    • Razele dulci loveau fața-i senină, Rotunzii umeri și-albul ei grumaz. EMINESCU, O. IV 77.
      surse: DLRLC
    • (În legătură cu ideea de robie) Iobagi și clăcași, maghiari și romîni – Dar același bici și aceiași stăpini. Același cuțit înfipt în grumaji. TULBURE, V. R. 37.
      surse: DLRLC
    • (În legătură cu ideea de robie) Nu port pe grumaz urmele lanțului. BENIUC, V. 2.
      surse: DLRLC
    • Muncitorii abia așteaptă să se avînte pe grumajii tractoarelor, abia așteaptă să dea drumul atîtor motoare; numai să crească lanurile. CAMILAR, TEM. 106.
      surse: DLRLC metaforic
    • Munții se-ncalecă, grumaz peste grumaz, pînă în slava cerului. DELAVRANCEA, T. 184.
      surse: DLRLC metaforic
    • 1.1. (În special) Partea dindărăt a gâtului.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX prin restricție sinonime: ceafă cerbice
    • 1.2. A ține (sau a lua, a prinde, a cuprinde) pe cineva (de sau pe) după grumaz. Vezi după.
      surse: DLRLC expresie
    • 1.3. A-și pleca grumazul (în fața cuiva) = a se umili; a se lăsa robit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX expresie un exemplu
      exemple
      • Norodul și-a plecat iar grumazul sub piciorul păgînului. SADOVEANU, O. I 6.
        surse: DLRLC
    • 1.4. A-și îndoi grumazul = a renunța la luptă, a se socoti învins.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC expresie un exemplu
      exemple
      • Ești nădejdea țării, Scut unui popor, Și-ți îndoi grumazul, Frîngi mîndria lor ? TOMA, C. V. 101.
        surse: DLRLC
    • 1.5. A pune piciorul pe grumazul cuiva sau a îndoi grumazul cuiva (în jug) = a subjuga pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX expresie sinonime: robi un exemplu
      exemple
      • Acești păgîni s-au prefăcut; este chip de înțelegere între ei și noi, mai ales de cînd ismailitenii și-au pus piciorul pe grumazul lor. SADOVEANU, N. P. 254.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC rar un exemplu
    exemple
    • Un nod amar îl strînse în grumaz. CAMILAR, N. I 158.
      surse: DLRLC
  • 3. Partea mai îngustă a unor obiecte, asemănătoare cu gâtul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC rar 2 exemple
    exemple
    • Grumazul coasei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • Între foi de nuc alături, lîngă fruntea lui de ceară, Ostenit se-ntinde arcul pe grumazul de vioară. GOGA, P. 70.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cf. limba albaneză gurmaz, gërmaz
    surse: DEX '09 DEX '98
  • Cuvânt autohton.
    surse: NODEX

7 definiții

grumáz (-zi), s. n.1. (Înv.) Colină, delușor. – 2. Gît, beregată. – 3. Gîtlej. – 4. Gît, ceafă. – 5. Parte mai îngustă a unor obiecte. – Var. (pl.) grumaji, (rar) grumazuri.Mr. grumadz, gurmadz. Lat. gruma, cuvînt atestat numai cu sensul de „sfîrc de sîn”; dar care trebuia să fi însemnat și „delușor, colină” (CGL, II, 223), var. de la grumus „colină”, cf. grum, cu suf. -ză, (Papahagi, Notițe, 24; cf. Pușcariu 743; REW 3888; DAR). Cf. și it. digrumare „a rumega” și sugruma. Celelalte ipoteze nu sînt suficiente: din fondul autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 9); din alb. grumás, gurmás (Cihac, II, 718; Meyer, Alb. St., IV, 76; Meyer 133; cf. Philippide, II, 716; Rosetti, II, 117); de la un lat. *grumātium, combinație a lui grumus ca palatium (Pascu, I, 196); anterior indoeurop. (Lahovary 328). Comun întregului teritoriu al rom. (ALR, I, 36). – Der. grumăjer, s. n. (parte a armurii care apără gîtul); grumăzare, s. f. (boală de gît). – Cf. grunț.

grumaz n. partea dindărăt a gâtului, ceafă. [Vechiu-rom. (și albanez) grumaz, gâtlej, dintr’un primitiv grum, gât (cf. sugrumà), de origină necunoscută].

grumáz n., pl. (vechĭ) și (azĭ) (rudă cu alb. grumas, gurmas, gîtlej, cu lat. grumus, dîmb, it. digrumare, a înghiți cu lăcomie, și cu rom. sugrum). Rar. Gît, ceafă, cerbice: grumazu luĭ saŭ grumajiĭ luĭ (V. un ex. la bilț). S. n., pl. urĭ și e. Gît, ceafă: jugu se reazămă de grumazurile a doĭ boĭ. V. greabăn.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GRUMÁZ s. (ANAT.) 1. ceafă, (pop.) cerbíce, (reg.) gî́rbiță. (~ al omului.) 2. gît, (pop.) junghetúră, (reg. și fam.) gúșă, (reg.) gîtlán. (Și-a frînt ~.)

grumáz, grumaji, s.m. – 1. Gât, beregată. 2. Gâtlej: „Cu plăcintă și cârnaț / Că merg bine pe grumaz” (Calendar, 1980: 16). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (Apșa de Jos, Plăiuț). ♦ (onom.) Grumaz, Grumeza, nume de familie (104 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). Atestat ca nume de persoană, în var. Grumadz, în anul 1499. ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Cf. alb. gurmaz, gërmas (DEX, MDA); cuvânt autohton (Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu, Miklosich, Cihac), cf. alb. gurmaz, gurmas „gâtlej, beregată”, din i.-e. *guer „a înghiți, gâtlej; prăpastie” (Russu, 1970: 171). Cuv. rom. > magh. reg. grumëzzsor.

grumáz, grumaji, s.m. – 1. Gât, beregată. 2. Gâtlej: „Cu plăcintă și cârnaț / Că merg bine pe grumaz” (Calendar 1980: 16). – Cuvânt autohton, cf. alb. gurmaz, gërmaz (Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuși 1983).

GRUMAZ subst. 1. – (Dm; Ștef; Sd; -a, staroste (C Ștef). 2. Grumazea (16 B III 210); Grumăz/eni, -ești ss.; Grumeadzea, armaș (Sd XI 80); Grumează, Ecat., f. act. Grumeza, I. (Isp IV2); Grumezea (Dm); – olt. (BCI II 262). 3. Grumezoae s. (Ștef). 4. Cu as. regr. Grămăzilă (16 B III 345) < *Grumăzilă.

Intrare: grumaz
grumaz (pl. -ji) substantiv masculin
substantiv masculin (M10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular grumaz grumazul
plural grumaji grumajii
genitiv-dativ singular grumaz grumazului
plural grumaji grumajilor
vocativ singular
plural
grumaz (pl. -zi) substantiv masculin
substantiv masculin (M1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular grumaz grumazul
plural grumazi grumazii
genitiv-dativ singular grumaz grumazului
plural grumazi grumazilor
vocativ singular
plural
grumaz (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban, DER, DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular grumaz grumazul
plural grumazuri grumazurile
genitiv-dativ singular grumaz grumazului
plural grumazuri grumazurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Grumaz
Grumaz
nume propriu (I3)

9 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

GRUMÁZ, grumaji, s. m. 1. (Pop.) Gât; p. restr. cerbice, ceafă. ◊ Expr. A-și pleca grumazul (în fața cuiva) = a se umili; a se lăsa robit. A-și îndoi grumazul = a renunța la luptă, a se socoti învins. A pune piciorul pe grumazul cuiva = a robi, a subjuga pe cineva. 2. (Rar) Gâtlej. 3. (Rar) Partea mai îngustă a unor obiecte, asemănătoare cu gâtul (1). [Pl. și: (înv.) grumazi] – Cf. alb. gurmaz, gërmaz.

GRUMÁZ, grumaji, s. m. 1. (Pop.) Gât; p. restr. cerbice, ceafă. ◊ Expr. A-și pleca grumazul (în fața cuiva) = a se umili; a se lăsa robit. A-și îndoi grumazul = a renunța la luptă, a se socoti învins. A pune piciorul pe grumazul cuiva = a robi, a subjuga pe cineva. 2. (Rar) Gâtlej. 3. (Rar) Partea mai îngustă a unor obiecte, asemănătoare cu gâtul (1). [Pl. și: (înv.) grumazi] – Cf. alb. gurmaz, gërmaz.

GRUMÁZ, grumaji, s. m. 1. (La oameni și la animale; uneori la pl. cu valoare de sg.) Partea trupului care leagă capul de trunchi (v. gît); (în special) partea dindărăt a gîtului (v. ceafă, cerbice.). Munteanca a bătut în grumazul calului cu capătul frîului și a trecut repede înainte. SADOVEANU, B. 153. Grumazul lui Duman prinde să lucească de sudoare, jugul îl frige. GÎRLEANU, L. 38. Chica lui neagră ca pana corbului flutura ca o coamă pe grumajii lui. ISPIRESCU, L. 229. Razele dulci loveau fața-i senină, Rotunzii umeri și-albul ei grumaz. EMINESCU, O. IV 77. ◊ (În legătură cu ideea de robie) Iobagi și clăcași, maghiari și romîniDar același bici și aceiași stăpini. Același cuțit înfipt în grumaji. TULBURE, V. R. 37. Nu port pe grumaz urmele lanțului. BENIUC, V. 2. ◊ (Metaforic) Muncitorii abia așteaptă să se avînte pe grumajii tractoarelor, abia așteaptă să dea drumul atîtor motoare; numai să crească lanurile. CAMILAR, TEM. 106. Munții se-ncalecă, grumaz peste grumaz, pînă în slava cerului. DELAVRANCEA, T. 184. ◊ Expr. A ține (sau a lua, a prinde, a cuprinde) pe cineva (de sau pe) după grumaz v. după. A-și pleca grumazul în fața (sau sub piciorul) cuiva = a se umili, a se lăsa robit, asuprit (de cineva). Norodul și-a plecat iar grumazul sub piciorul păgînului. SADOVEANU, O. I 6. A-și îndoi grumazul = a renunța la luptă, a se socoti învins. Ești nădejdea țării, Scut unui popor, Și-ți îndoi grumazul, Frîngi mîndria lor ? TOMA, C. V. 101. A pune piciorul pe grumazul cuiva sau a îndoi grumazul cuiva (în jug) = a robi, a subjuga (pe cineva). Acești păgîni s-au prefăcut; este chip de înțelegere între ei și noi, mai ales de cînd ismailitenii și-au pus piciorul pe grumazul lor. SADOVEANU, N. P. 254. 2. (Rar) Gîtlej. Un nod amar îl strînse în grumaz. CAMILAR, N. I 158. 3. (Popular) Partea mai îngustă a unor obiecte (care corespunde gîtului omului). Grumazul coasei.Între foi de nuc alături, lîngă fruntea lui de ceară, Ostenit se-ntinde arcul pe grumazul de vioară. GOGA, P. 70. – Pl. și: (învechit) grumazi (BART, S. M. 84, CREANGĂ, P. 316, NEGRUZZI, S. I 145), (s. n.) grumazuri (CAMILAR, T. 13).

grumáz (pop.) s. m., pl. grumáji

grumáz s. m., pl. grumáji

GRUMÁZ s. (ANAT.) 1. v. ceafă. 2. v. gât.

GRUMÁZ s. v. beregată, gâtlej.

GRUMÁZ ~ji m. (la oameni și la animale) Parte posterioară a gâtului; ceafă; cerbice. * A-și pleca ~zul (în fața cuiva) a se umili în fața cuiva. A îndoi ~zul a pune în dependență pe cineva; a subjuga. /Cuv. autoht.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

grumáz s. v. BEREGATĂ. GÎTLEJ.