grosolănie sf [At: OLLĂNESCU, H. A. P. 33 / Pl: ~ii / E: grosolan + -ie] Faptă, vorbă, atitudine de om grosolan Si: bădărănie, mojicie, mitocănie.

GROSOLĂNIE, grosolănii, s. f. Faptă sau vorbă grosolană; obrăznicie, bădărănie.

GROSOLĂNIE ~i f. 1) Manifestare de om grosolan; dobitocie; brutalitate. 2) Atitudine grosolană. /grosolan + suf. ~ie

grosolănie f. vorbă sau faptă grosolană.

*grosolăníe f. (d. grosolan). Caracteru de a fi grosolan. Mojicie.

grosolănie s. f., art. grosolănia, g.-d. art. grosolăniei; pl. grosolănii, art. grosolăniile (desp. -ni-i-)

grosolănie s. f., art. grosolănia, g.-d. art. grosolăniei; pl. grosolănii, art. grosolăniile

grosolănie s. f., art. grosolănia, g.-d. art. grosolăniei; pl. grosolănii, art. grosolăniile

GROSOLĂNIE s. bădărănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mitocănie, mârlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, râtănie, (rar fig.) necioplire. (Ai comis o ~.)

GROSOLĂNIE s. bădărănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mitocănie, mîrlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, rîtănie, (rar fig.) necioplire. (Ai comis o ~.)

Grosolănie ≠ amabilitate, gentilețe, politețe