15 definiții pentru grohotiș
din care- explicative (7)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GROHOTIȘ, grohotișuri, s. n. Îngrămădire de fragmente de rocă colțuroase, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea stâncilor și rostogolite de pe munți sau aduse de ghețari; p. ext. rocă sedimentară formată din acest material. ♦ Loc, teren acoperit cu acest material. – Grohot + suf. -iș.
grohotiș sn [At: H IV 245 / V: greut~ / Pl: ~uri / E: grohot2 + -iș] (Reg) 1 Grămadă de pietre. 2 (Spc) Îngrămădire de bucăți colțuroase de rocă, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea stâncilor și prăvălite din munți sau aduse de ghețari. 3 (Pex) Rocă sedimentară formată din grohotiș (2). 4 (Pex) Loc acoperit cu grohotiș (2). 5 Amestec de piatră măruntă cu nisip.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GROHOTIȘ, grohotișuri, s. n. Îngrămădire de bucăți de rocă colțuroase, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea stâncilor și prăvălite din munți sau aduse de ghețari; p. ext. rocă sedimentară formată din acest material. ♦ Loc, teren acoperit cu acest material. – Grohot + suf. -iș.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GROHOTIȘ, grohotișuri, s. n. Îngrămădire de bucăți colțuroase de rocă, de mărimea prundișului, rezultate din sfărîmarea stîncilor sub acțiunea agenților fizici și prăvălite din munte sau aduse de ghețari; p. ext. rocă sedimentară formată din acest material sau loc acoperit cu acest material. Acolo, lîngă revărsarea brazilor și treptele puhoaielor, se împrăștiaseră grohotișuri. SADOVEANU, F. J. 364. Din jos de Călinești, o lungă dîră de grohotiș, năruit din coastele Pietrosului, împinge Bistrița, strîmtînd-o, înghesuind-o în malul din stîngă. VLAHUȚĂ, O. A. 415.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
grohotiș n. sfărămături de stânci.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
grohotíș[1] n., pl. urĭ (d. grohot; sîrb. gruh, petriș. Bern. 1, 357). Est ș. a. Sfărămătură de stîncă, mare cantitate de petriș provenit din îngheț și dezgheț (fr. moraine), cum se vede la munte. (După ce ghețariĭ îl duc la vale în rîŭ, se preface în prund, în petricele netezite). Sfărămătură de paĭe, rămurele, păstărĭ, frunze ș. a. – În Cov. strohotiș (după stroh). V. horj. corectat(ă)
- În original, greșit: grohtíș. — LauraGellner
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
greutiș[1] sn vz grohotiș corectat(ă)
- În original, fără accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
grohotiș s. n., pl. grohotișuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
grohotiș s. n., pl. grohotișuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
grohotiș s. n., pl. grohotișuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
grohotiș, pl. grohotișuri
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
grohotiș, -șuri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GROHOTIȘ s. grohot. (Loc acoperit cu grohotiș.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GROHOTIȘ s. grohot. (Loc acoperit cu ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
grohotiș, aglomerare de blocuri angulare de roci cu dimensiuni centimetrice și metrice, rezultate în urma dezagregării acestora sub influența factorilor exogeni. G. se acumulează la baza pereților înalți, lipsiți de vegetație, sub forma conurilor sau pânzelor de g. și dau, prin cimentare, breciile sedimentare.
- sursa: Petro-Sedim
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
grohotiș, grohotișurisubstantiv neutru
- 1. Îngrămădire de fragmente de rocă colțuroase, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea stâncilor și rostogolite de pe munți sau aduse de ghețari. DEX '09 DLRLCsinonime: grohot
- Acolo, lîngă revărsarea brazilor și treptele puhoaielor, se împrăștiaseră grohotișuri. SADOVEANU, F. J. 364. DLRLC
- Din jos de Călinești, o lungă dîră de grohotiș, năruit din coastele Pietrosului, împinge Bistrița, strîmtînd-o, înghesuind-o în malul din stînga. VLAHUȚĂ, O. A. 415. DLRLC
- 1.1. Rocă sedimentară formată din acest material. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.2. Loc, teren acoperit cu acest material. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- Grohot + sufix -iș. DEX '98 DEX '09