7 definiții pentru grohăitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GROHĂITÚRĂ, grohăituri, s. f. Grohăit. [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tură.

GROHĂITÚRĂ, grohăituri, s. f. Grohăit. [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tură.

grohăitu sf [At: DEX / P: ~hă-i~ / Pl: ~ri / E: grohăi + -tură] 1-2 Grohăit (1-2).

GROHĂITÚRĂ, grohăituri, s. f. Grohăit. (Fig.) Cînd își repezea mîna asupra unui tip voinic cu niște ochi umflați, de bandit, acesta scotea, din gîtul acoperit în grăsime, o succesiune de grohăituri. CAMILAR, N. II 141.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grohăitúră (-hă-i-) s. f., g.-d. art. grohăitúrii; pl. grohăitúri

grohăitúră s. f., g.-d. art. grohăitúrii; pl. grohăitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GROHĂITÚRĂ s. v. guițat.

GROHĂITU s. grohăit, guițat, guițătură, (reg.) grohot. (~ porcului.)

Intrare: grohăitură
grohăitură substantiv feminin
  • silabație: gro-hă-i-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grohăitu
  • grohăitura
plural
  • grohăituri
  • grohăiturile
genitiv-dativ singular
  • grohăituri
  • grohăiturii
plural
  • grohăituri
  • grohăiturilor
vocativ singular
plural

grohăitură

etimologie:

  • Grohăi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09