2 intrări

  • grohăit grohănit grohoit grohonit gronhănit gronit grooit groonit gruhăit gruhâit gruhuit
  • grohăi grofăi grofăni grohăni grohoi grohoni grohoti gronhăni groni grooi grooni grooti gruhăi gruhâi gruhui

55 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GROHĂÍT, grohăituri, s. n. Faptul de a grohăi; sunet caracteristic, gros și sacadat, pe care îl scot porcii; grohăitură. – V. grohăi.

grohăit sn [At: CANTEMIR, IST. 298 / V: ~ănit, ~hoit, ~gonit, ~onhănit, ~onit, ~ooit, ~oonit, ~ootit, gruh~, gruhâit, gruhuit / Pl: ~uri / E: grohăi1] 1 Grohăire. 2 (Ccr) Sunet produs de porci.

GROHĂÍT, grohăituri, s. n. Faptul de a grohăi; strigăt caracteristic, gros și sacadat, pe care îl scot porcii; grohăitură. – V. grohăi.

GROHĂÍT s. n. Sunetul caracteristic, gros, sacadat, pe care îl scot porcii și mistreții. Cînd îl văzură pe Negoiță, [porcii] îl primiră cu un grohăit la început amenințător și aspru, dar pe urmă din ce în ce mai prietenos și mai duios. GALACTION, O. I 298. Pare că se și aude... grohăitul fiarei și sunetul cornului de vînătoare. ODOBESCU, S. III 134.

grohăít n., pl. urĭ. Acțiunea de a grohăi mereŭ.

GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

grohăi2 vt [At: I. CR. II, 55 / V: gruh~ / Pzi: ~esc / E: fo, cf grohot] (Reg) 1 A călca în picioare. 2 A înlătura paiele de pe arie când se treieră cu caii. 3 A decoji meiul. 4 A pune caii să calce spicele până ce rămâne numai sămânța și pleava.

grohăi1 vi [At: CREANGĂ, A. 21 / V: goroi, grăui, ~ofăi, ~ogăni, ~hoi, ~hoti, ~oi, ~oni, ~ooi, ~ooni, ~ooti, ~ăni, ~honi, ~onhăni, gruhâi, gruhui / Pzi: 3 ~e / E: groh] (D. porci) A scoate sunete caracteristice speciei.

arată toate definițiile

Intrare: grohăit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grohăit
  • grohăitul
  • grohăitu‑
plural
  • grohăituri
  • grohăiturile
genitiv-dativ singular
  • grohăit
  • grohăitului
plural
  • grohăituri
  • grohăiturilor
vocativ singular
plural
grohănit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grohoit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grohonit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gronhănit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gronit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grooit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
groonit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gruhăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gruhâit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gruhuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: grohăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grohăi
  • grohăire
  • grohăit
  • grohăitu‑
  • grohăind
  • grohăindu‑
singular plural
  • grohăie
  • grohăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grohăi
(să)
  • grohăi
  • grohăiam
  • grohăii
  • grohăisem
a II-a (tu)
  • grohăi
(să)
  • grohăi
  • grohăiai
  • grohăiși
  • grohăiseși
a III-a (el, ea)
  • grohăie
(să)
  • grohăie
  • grohăia
  • grohăi
  • grohăise
plural I (noi)
  • grohăim
(să)
  • grohăim
  • grohăiam
  • grohăirăm
  • grohăiserăm
  • grohăisem
a II-a (voi)
  • grohăiți
(să)
  • grohăiți
  • grohăiați
  • grohăirăți
  • grohăiserăți
  • grohăiseți
a III-a (ei, ele)
  • grohăie
(să)
  • grohăie
  • grohăiau
  • grohăi
  • grohăiseră
grofăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grofăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grohăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grohoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grohoni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grohoti
  • grohotire
  • grohotit
  • grohotitu‑
  • grohotind
  • grohotindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • grohotește
(să)
  • grohotească
  • grohotea
  • grohoti
  • grohotise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • grohotesc
(să)
  • grohotească
  • grohoteau
  • grohoti
  • grohotiseră
gronhăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
groni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grooi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grooni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grooti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gruhăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gruhâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gruhui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V408)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grohăi
  • grohăire
  • grohăit
  • grohăitu‑
  • grohăind
  • grohăindu‑
singular plural
  • grohăiește
  • grohăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grohăiesc
(să)
  • grohăiesc
  • grohăiam
  • grohăii
  • grohăisem
a II-a (tu)
  • grohăiești
(să)
  • grohăiești
  • grohăiai
  • grohăiși
  • grohăiseși
a III-a (el, ea)
  • grohăiește
(să)
  • grohăiască
  • grohăia
  • grohăi
  • grohăise
plural I (noi)
  • grohăim
(să)
  • grohăim
  • grohăiam
  • grohăirăm
  • grohăiserăm
  • grohăisem
a II-a (voi)
  • grohăiți
(să)
  • grohăiți
  • grohăiați
  • grohăirăți
  • grohăiserăți
  • grohăiseți
a III-a (ei, ele)
  • grohăiesc
(să)
  • grohăiască
  • grohăiau
  • grohăi
  • grohăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grohăit grohănit grohoit grohonit gronhănit gronit grooit groonit gruhăit gruhâit gruhuit

  • 1. Faptul de a grohăi; sunet caracteristic, gros și sacadat, pe care îl scot porcii.
    exemple
    • Cînd îl văzură pe Negoiță, [porcii] îl primiră cu un grohăit la început amenințător și aspru, dar pe urmă din ce în ce mai prietenos și mai duios. GALACTION, O. I 298.
      surse: DLRLC
    • Pare că se și aude... grohăitul fiarei și sunetul cornului de vînătoare. ODOBESCU, S. III 134.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi grohăi
    surse: DEX '09 DEX '98

grohăi grofăi grofăni grohăni grohoi grohoni grohoti gronhăni groni grooi grooni grooti gruhăi gruhâi gruhui

  • 1. unipersonal adesea figurat (Despre porci) A scoate sunete caracteristice speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: guița attach_file 4 exemple
    exemple
    • În coteț scroafa a adormit, tolănită, grohăind molcom către cei doisprezece purcei care o sug, lacomi. CAMILAR, TEM. 50.
      surse: DLRLC
    • Purcelul grohăi mulțumit și începu să caute pe jos. REBREANU, R. I 147.
      surse: DLRLC
    • Am găsit copila teafără însă răsturnată cu albiuța de niște porci care grohăiau împrejurul ei. CREANGĂ, A. 21.
      surse: DLRLC
    • figurat depreciativ (Despre oameni) Rămas la masă... chiaburul rîse iarăși mușcător, grohăind de veselie ațîțătoare. DUMITRIU, N. 241.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Groh + sufix -ăi.
    surse: DEX '09 DEX '98

grohoti grohăi grofăi grofăni grohăni grohoi grohoni gronhăni groni grooi grooni grooti gruhăi gruhâi gruhui

  • 1. (Despre pietrele târâte de o apă sau desprinse dintr-un munte) A face zgomot rostogolindu-se sau prăvălindu-se.
    surse: DLRLC DLRM attach_file un exemplu
    exemple
    • Urlă Tarcăul în vale, umflat de puhoaie; din ce în ce mai tare s-aud grohotind bolovanii tîrîți în valurile-i posomorîte. VLAHUȚĂ, O. A. II 155.
      surse: DLRLC
  • 2. Despre porci:
    surse: DLRLC DLRM sinonime: grohăi guița

etimologie: