2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gre[1] sf vz gresie

  1. Variantă neconsemnată în def. principală — LauraGellner

GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser.

GRÉSIE, gresii, s. f. 1. Rocă sedimentară foarte dură, formată prin cimentarea nisipurilor cu diverse materiale. 2. Cute făcută din gresie (1). 3. Olărie dură și opacă, având la bază o argilă plastică. [Var.: grézie s. f.] – Cf. alb. gëresë.

GRÉSIE, gresii, s. f. 1. Rocă sedimentară foarte dură, formată prin cimentarea nisipurilor cu diverse materiale. 2. Cute făcută din gresie (1). 3. Olărie dură și opacă, având la bază o argilă plastică. [Var.: grézie s. f.] – Cf. alb. gëresë.

GRÉZIE s. f. v. gresie.

gresa vt [At: DN / Pzi: ~sez / E: fr graisser] (Teh) A unge piesele în mișcare și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc. pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor, ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi.

gresie sf [At: DAMÉ / P: ~si-e / V: greasă, grezie / Pl: ~ii / E: alb garese „răzuș de olar”] 1 Rocă sedimentară foarte dură, formată prin cimentarea nisipurilor cu diverse materiale. 2 Cute de ascuțit coasa făcută din gresie (1). 3 (Reg; pan) Bucată de lemn care vine deasupra osiei de dinainte a carului și care formează, împreună cu osia, corpul în care intră gruiul și inima carului Si: (reg) baargic, baingic, masă, perinoc, scaunul de dinainte. 4 (Reg) Spetează de lemn care se suprapune piscului de la car. 5 (Reg) Spetează de lemn suprapusă osiei pe care stă capul grindeiului de la plug. 6 (Reg; lpl) Cele două pietre care macină boabele la moară. 7 Olărie dură și opacă, având la bază o argilă plastică.

GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A introduce o cantitate de unsoare între piesele unui sistem tehnic care sînt în contact permanent; a unge.

GRÉSIE, gresii, s. f. 1. Rocă sedimentară, uneori foarte dură, formată prin cimentarea nisipurilor. În regiunile unde predomină gresiile și marnele, văile prezintă unele lărgiri. PROBL. GEOGR. II 182. Moții priveau munții. Erau colțuroși, prăpăstioși, acoperiți de zăpadă, tari, de gresie, formați din stînci aspre și învălmășite. BOGZA, Ț. 17. ◊ Gresie ceramică = produs ceramic compact, cu aspect sticlos, fabricat prin ardere din argile refractare cu adaos de feldspați și cuarț. 2. Cute de ascuțit coasa și alte instrumente tăioase, făcută din gresie (1). O ascuțise, o curățase cu gresia. DUMITRIU, N. 94. Scoate gresia ce este acolo și o aruncă înapoi. ISPIRESCU, L. 25. – Variantă: grézie (JIANU, C. 132) s. f.

GRESÁ vb. tr. a unge piesele unui mecanism. (< fr. graisser)

A GRESÁ ~éz tranz. (piese de mașini sau mecanisme) A unge în scop protector. /<fr. graisser

GRÉSIE ~i f. 1) Rocă sedimentară dură, folosită, mai ales, în construcții. 2) Bucată din astfel de rocă, cu care se ascut unele obiecte tăioase (cuțitul, coasa, secera etc.); cute. [G.-D. gresiei; Sil. -si-e] /Cuv. autoht.

gresie f. 1. piatră formată din grăunți de nisip; 2. un fel de argilă amestecată cu nisip fin; 3. varietate de gresie cu care se ascute coasele: și-a găsit coasa gresia PANN; 4. lemnul de pe osia carului, numit și scaunul dinainte, iar în Mold, perinoc. [Cf. albanez GĂRĂSĂ].

grésie f. (probabil, aceĭașĭ răd. cu grisă și grunț, pin aluz. la asperitățile eĭ. V. gres). Vest. Cute, peatră de ascuțit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gresá (a ~) vb., ind. prez. 3 greseáză

grésie (-si-e) s. f., art. grésia (-si-a), g.-d. art. grésiei; pl. grésii, art. grésiile (-si-i-)

gresá vb., ind. prez. 1 sg. greséz, 3 sg. și pl. greseáză

grésie s. f. (sil. -si-e), art. grésia (sil. -si-a), g.-d. art. grésiei; pl. grésii, art. grésiile (sil. -si-i-)

arată toate definițiile

Intrare: gresa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gresa
  • gresare
  • gresat
  • gresatu‑
  • gresând
  • gresându‑
singular plural
  • gresea
  • gresați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gresez
(să)
  • gresez
  • gresam
  • gresai
  • gresasem
a II-a (tu)
  • gresezi
(să)
  • gresezi
  • gresai
  • gresași
  • gresaseși
a III-a (el, ea)
  • gresea
(să)
  • greseze
  • gresa
  • gresă
  • gresase
plural I (noi)
  • gresăm
(să)
  • gresăm
  • gresam
  • gresarăm
  • gresaserăm
  • gresasem
a II-a (voi)
  • gresați
(să)
  • gresați
  • gresați
  • gresarăți
  • gresaserăți
  • gresaseți
a III-a (ei, ele)
  • gresea
(să)
  • greseze
  • gresau
  • gresa
  • gresaseră
Intrare: gresie
  • silabație: gre-si-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gresie
  • gresia
plural
  • gresii
  • gresiile
genitiv-dativ singular
  • gresii
  • gresiei
plural
  • gresii
  • gresiilor
vocativ singular
plural
greasă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gresă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grezie
  • grezia
plural
  • grezii
  • greziile
genitiv-dativ singular
  • grezii
  • greziei
plural
  • grezii
  • greziilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gresa

  • 1. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: lubrifia unge

etimologie:

gresie greasă gresă grezie

  • 1. Rocă sedimentară foarte dură, formată prin cimentarea nisipurilor cu diverse materiale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • În regiunile unde predomină gresiile și marnele, văile prezintă unele lărgiri. PROBL. GEOGR. II 182.
      surse: DLRLC
    • Moții priveau munții. Erau colțuroși, prăpăstioși, acoperiți de zăpadă, tari, de gresie, formați din stînci aspre și învălmășite. BOGZA, Ț. 17.
      surse: DLRLC
  • 2. Cute făcută din gresie (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cute attach_file 2 exemple
    exemple
    • O ascuțise, o curățase cu gresia. DUMITRIU, N. 94.
      surse: DLRLC
    • Scoate gresia ce este acolo și o aruncă înapoi. ISPIRESCU, L. 25.
      surse: DLRLC
  • 3. Olărie dură și opacă, având la bază o argilă plastică.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • diferențiere Gresie ceramică = produs ceramic compact, cu aspect sticlos, fabricat prin ardere din argile refractare cu adaos de feldspați și cuarț.
      surse: DLRLC

etimologie: