3 intrări

28 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gre2 sf [At: DN / Pl: ~fe / E: fr greffe] 1 Fragment de țesut sau de organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiași individ sau de la un organism la altul Si: grefon, transplant. 2 Operație pentru refacerea unui țesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe2 (1).

gre1 sf [At: HAMANGIU, C. C. / Pl: ~fe / E: fr greffe] Serviciu al unei instanțe judecătorești în care se întocmesc, se păstrează și se comunică actele de procedură.

GRÉFĂ2, grefe, s. f. 1. Fragment de țesut sau organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiași individ sau de la un organism la altul; grefon, transplant. 2. Operație de refacere a unui țesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe2 (1). – Din fr. greffe.

GRÉFĂ2, grefe, s. f. 1. Fragment de țesut sau organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiași individ sau de la un organism la altul; grefon, transplant. 2. Operație de refacere a unui țesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe2 (1). – Din fr. greffe.

GRÉFĂ1, grefe, s. f. Serviciu din cadrul unei instanțe judecătorești, care întocmește, păstrează, comunică etc. actele de procedură. – Din fr. greffe.

GRÉFĂ1, grefe, s. f. Serviciu din cadrul unei instanțe judecătorești, care întocmește, păstrează, comunică etc. actele de procedură. – Din fr. greffe.

GRÉFĂ1, grefe, s. f. Serviciu pe lîngă o instanță judecătorească unde se întocmesc anumite acte de procedură, se păstrează documente, registre, corpuri delicte etc.

GRÉFĂ2, grefe, s. f. (Med.; uneori determinat prin «animală») Operație de refacere a unui țesut printr-o porțiune din același țesut, luată din altă parte a corpului sau de la altcineva și aplicată pe locul unde trebuie refăcut țesutul respectiv.

GRÉFĂ2 s.f. (Med.) Operație de refacere a unui țesut; plastie. ♦ Grefon. [< fr. greffe].

GRÉFĂ1 s.f. Birou al unei instanțe judiciare, unde se fac lucrările de procedură și unde se păstrează dosarele proceselor. [< fr. greffe, cf. lat. graphium – stilet de scris].

GRÉFĂ2 s. f. 1. fragment de țesut sau organ transplantat; grefon. 2. operație de refacere a unui țesut sau organ cu o grefă2 (1); plastie. (< fr. greffe)

GRÉFĂ1 s. f. secretariat al unei instanțe judecătorești. (< fr. greffe)

GRÉFĂ2 ~e f. med. 1) Porțiune de țesut sau de organ care înlocuiește o altă porțiune de țesut sau organ bolnav a corpului aceluiași sau al altui individ de aceeași specie. 2) Operație de transplantare a unei astfel de porțiuni de țesut sau de organ. /<fr. greffe

GRÉFĂ1 ~e f. Serviciu în cadrul instanțelor judecătorești unde se întocmesc și se păstrează actele de procedură. /<fr. greffe

grefă f. locul într’un tribunal unde se conservă sentințele și diferite acte de procedură (ca anchete, raporturi de experți, etc.) și unde se fac anumite declarațiuni, depozite, etc. (= fr. greffe).

*gréfă f., pl. e (fr. greffe, d. greffier, grefier). Acel loc în tribunal unde se conservă sentențele și diferitele acte de procedură, ca cercetărĭ, rapoarte de experțĭ ș. a. și unde se fac anumite declarațiunĭ, depozite ș. a.

grefa vt [At: RESMERIȚĂ, D. / Pzi: ~fez / E: fr greffer] (Med) 1 A aplica o grefă2 Si: a transplanta. 2 (Înv) A încrusta. 3 (Liv) A adăuga un element unui ansamblu deja structurat.

GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă2, a aplica o grefă2. – Din fr. greffer.

GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă2, a aplica o grefă2. – Din fr. greffer.

GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. A face o grefă2.

GREFÁ vb. I. tr. 1. (Med.) A face o grefă2. 2. (Fig.) A introduce, a insera. [< fr. greffer].

GREFÁ vb. tr. 1. a transplanta o grefă2. 2. (fig.) a introduce, a insera. (< fr. greffer)

A GREFÁ ~éz tranz. med. (organe, țesuturi) A substitui printr-o grefă. /<fr. greffer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gréfă s. f., g.-d. art. gréfei; pl. gréfe

gréfă (jur., med.) s. f., g.-d. art. gréfei; pl. gréfe

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefá vb., ind. prez. 1 sg. greféz, 3 sg. și pl. grefeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRÉFĂ s. 1. v. transplantare. 2. (concr.) grefon, transplant.

GRE s. (MED.) 1. grefare, transplant, transplantare. (~ unui organ.) 2. (concr.) grefon, transplant. (~ se grefează pacientului.)

GREFÁ vb. v. transplanta.

GREFA vb. (MED.) a transplanta. (A ~ un organ.)

Intrare: grefă (jud.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gre
  • grefa
plural
  • grefe
  • grefele
genitiv-dativ singular
  • grefe
  • grefei
plural
  • grefe
  • grefelor
vocativ singular
plural
Intrare: grefă (med.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gre
  • grefa
plural
  • grefe
  • grefele
genitiv-dativ singular
  • grefe
  • grefei
plural
  • grefe
  • grefelor
vocativ singular
plural
Intrare: grefa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grefa
  • grefare
  • grefat
  • grefatu‑
  • grefând
  • grefându‑
singular plural
  • grefea
  • grefați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grefez
(să)
  • grefez
  • grefam
  • grefai
  • grefasem
a II-a (tu)
  • grefezi
(să)
  • grefezi
  • grefai
  • grefași
  • grefaseși
a III-a (el, ea)
  • grefea
(să)
  • grefeze
  • grefa
  • grefă
  • grefase
plural I (noi)
  • grefăm
(să)
  • grefăm
  • grefam
  • grefarăm
  • grefaserăm
  • grefasem
a II-a (voi)
  • grefați
(să)
  • grefați
  • grefați
  • grefarăți
  • grefaserăți
  • grefaseți
a III-a (ei, ele)
  • grefea
(să)
  • grefeze
  • grefau
  • grefa
  • grefaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grefă (jud.)

  • 1. Serviciu din cadrul unei instanțe judecătorești, care întocmește, păstrează, comunică etc. actele de procedură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

grefă (med.)

etimologie:

grefa

etimologie: