2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GREÁCĂ f. mai ales art. Limba grecilor. /<lat. Graecus

GREC, GREÁCĂ, greci, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. 2. Adj. Grecesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba greacă. – Lat. graecus.

grec, ~ea [At: CORESI, ap. GCR I 15/33 / Pl: ~eci, ~ece / E: ml graecus] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Greciei sau este originară de acolo 3 sm (Iuz) Negustor. 4 sm (Iuz) Băcan. 5-6 a Care aparține Greciei sau grecilor (1) Si: grecesc (1-2), (dep) grecoteiesc. 7-8 a Privitor la Grecia sau la greci (1) Si: grecesc (1-2). 9 sf Limba vorbită de greci (1) Si: (înv) grecie. 10 sfa (Pop) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 11 sfa (Pop) Melodie după care se execută greaca (10).

GREC, GREÁCĂ, greci, grece, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Greciei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Greciei sau grecilor, privitor la Grecia sau la greci; grecesc. ◊ Lupte greco-romane V. luptă. ♦ (Substantivat, f.) Limba greacă. – Lat. Graecus.

GREC2, GREÁCĂ, greci, grece, s. m. și f. (Rar la feminin) Persoană făcînd parte din populația de bază a Greciei. V. elen. Ian ascultă ce-mi scrie grecul în limba lui. ALECSANDRI, T. I 277. Cînd eram mai tînăr iubeam cu dulceață O gingașă greacă cu părul frumos. NEGRUZZI, S. II 30. Mergînd... pe drum, iată că întîlnesc un grec. ȘEZ. IV 6.

GREC1, GREÁCĂ, greci, grece, adj. Originar din Grecia, propriu Greciei sau grecilor, al grecilor. Poporul grec. Cultura greacă. Limba greacă.Negustorii greci au pătruns adînc în Dacia, pe apele Dunării sau pe drumurile naturale de pe malurile rîurilor. IST. R.P.R. 27. Poarta însăși era cuprinsă între casa cu pridvor a egumenului grec al mînăstirii și curtea unui slujbaș. CAMIL PETRESCU, O. I 190. ♦ (Substantivat, f.) Limba greacă.

GREC, GREÁCĂ I. adj., s. m. f. (locuitor) din Grecia. II. adj. care aparține Greciei sau populației ei. ♦ arta ~ = arta dezvoltată în Grecia continentală și insulară, pe coastele Asiei Mici, pe baza artei egeene și a asimilării unor elemente din arta Orientului și a Egiptului. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Grecia. (< fr. grec, grecque, lat. graecus)

GREC1 greácă (greci, gréce) Care aparține Greciei sau populației ei; din Grecia. /<lat. Graecus

GREC2 greácă (greci, gréce) m. și f. 1) la pl. Popor străvechi, ramură a triburilor indo-europene, care a jucat un rol important în crearea civilizației antice. 2) Persoană făcând parte din acest popor. 3) Persoană care face parte din populația de bază a Greciei sau este originară din Grecia. /<lat. Graecus

grec a. 1. din Grecia; 2. ortodox: Biserica greacă. ║ m. 1. locuitor din Grecia; 2. negustor (în trecut cei mai mulți erau Greci).

Răsboiul greco-turc, declarat la 1921, se începu cu un șir de succese ale oștirii grecești asupra armatei turcești demoralizate. Când aceasta fu reorganizată în 1922, Turcii alungară din toate părțile Aziei Mici pe Greci și răsboiul se termină cu dezastrul lamentabil al Grecilor. El avu de urmare ruina prosperității economice a Greciei și micșorarea-i teritorială prin retrocedarea Traciei orientale Turcilor; V. mai la vale Tractatul din Lausanne.

Grec, Greácă s. (lat. Gráecus, vgr. Graîkos, un fiŭ al luĭ Tésal, regele Ftiiĭ, de la care s’a zis și Grec îld. Elen). Elen, om din Grecia saŭ de limbă grecească. Adj. Neol. Grecesc, elenic, al Grecilor: limba greacă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!grec adj. m., s. m., pl. greci; adj. f. greácă

grec s. m., adj. m., pl. greci; adj. f. sg. greácă, pl. gréce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GREÁCĂ s. (înv.) grecie. (Text tradus din ~.)

GREA s. (înv.) grecie. (Text tradus din ~.)

GREC s., adj. 1. s. (înv. și reg.) capră, (înv.) parpalec. 2. adj. grecesc.

GREC s., adj. 1. s. (înv. și reg.) capră, (înv.) parpalec. 2. adj. grecesc.

arată toate definițiile

Intrare: greacă
substantiv feminin (F26)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grea
  • greaca
plural
  • grece
  • grecele
genitiv-dativ singular
  • grece
  • grecei
plural
  • grece
  • grecelor
vocativ singular
  • grea
  • greaco
plural
  • grecelor
Intrare: grec (adj.)
grec1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A56)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grec
  • grecul
  • grecu‑
  • grea
  • greaca
plural
  • greci
  • grecii
  • grece
  • grecele
genitiv-dativ singular
  • grec
  • grecului
  • grece
  • grecei
plural
  • greci
  • grecilor
  • grece
  • grecelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grec (adj.)

  • 1. Care aparține Greciei sau grecilor, privitor la Grecia sau la greci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: grecesc 3 exemple
    exemple
    • Poporul grec. Cultura greacă. Limba greacă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • Negustorii greci au pătruns adînc în Dacia, pe apele Dunării sau pe drumurile naturale de pe malurile rîurilor. ISTORIA R.P.R. 27.
      surse: DLRLC
    • Poarta însăși era cuprinsă între casa cu pridvor a egumenului grec al mînăstirii și curtea unui slujbaș. CAMIL PETRESCU, O. I 190.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '98
    • 1.2. Arta greacă = arta dezvoltată în Grecia continentală și insulară, pe coastele Asiei Mici, pe baza artei egeene și a asimilării unor elemente din arta Orientului și a Egiptului.
      surse: MDN '00
    • 1.3. (și) substantivat feminin (la) singular Limbă indo-europeană vorbită în Grecia.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: grecie

etimologie:

grec, greacă (persoană) greacă grec

  • 1. rar feminin Persoană care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 diminutive: grecușor 3 exemple
    exemple
    • Ian ascultă ce-mi scrie grecul în limba lui. ALECSANDRI, T. I 277.
      surse: DLRLC
    • Cînd eram mai tînăr iubeam cu dulceață O gingașă greacă cu părul frumos. NEGRUZZI, S. II 30.
      surse: DLRLC
    • Mergînd... pe drum, iată că întîlnesc un grec. ȘEZ. IV 6.
      surse: DLRLC
    • comentariu Pentru feminin este recomandată forma grecoaică.
      surse: dexonline
  • 2. masculin (la) plural Popor străvechi, ramură a triburilor indo-europene, care a jucat un rol important în crearea civilizației antice.
    surse: NODEX
    • 2.1. (la) singular Persoană făcând parte din acest popor.
      surse: NODEX

etimologie: