16 definiții pentru gravitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRAVITÁTE s. f. 1. Aspect extrem de important prin consecințele neplăcute, primejdioase pe care le poate avea. 2. Seriozitate, severitate, sobrietate extremă (în manifestări, atitudini etc.). 3. (Rar) Greutate; asprime. 4. (Impr.) Gravitație. – Din fr. gravité, lat. gravitas, -atis.

gravitate sf [At: MAIORESCU, CR. II, 114 / Pl: ~ități / E: fr gravité, lat gravitas, -atis] 1 Fenomen de atracție reciprocă a corpurilor, dependent de masa lor Si: gravitație (1). 2 (Îs) Câmp de ~ Spațiu în care un corp își exercită atracția asupra altor corpuri Si: câmp de gravitație (2). 3 (Îs) Centru de ~ Punct fix prin care trece rezultanta greutăților moleculelor care compun un corp în toate pozițiile posibile. 4 (Îas) Punctul de aplicație al rezultatelor forțelor de gravitație (1) exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp Si: centru de gravitație (3). 5 (Îas) Punctul care susține un corp în echilibru Si: centru de gravitate (4). 6 (Fig; îas) Loc în jurul (și sub influența) căruia evoluează, trăiește cineva sau ceva în echilibru Si: centru de gravitație (5). 7 Caracterul unui sunet muzical de a fi grav (6). 8 Aspect extrem de important prin consecințele neplăcute, primejdioase pe care le poate avea. 9 Seriozitate extremă (în manifestări, atitudini etc.). 10 (Rar) Greutate.

GRAVITÁTE s. f. 1. Aspect extrem de important prin consecințele neplăcute, primejdioase pe care le poate avea. 2. Seriozitate, severitate, sobrietate extremă (în manifestări, atitudini etc.). 3. (Rar) Greutate, asprime. 4. Gravitație. – Din fr. gravité, lat. gravitas, -atis.

GRAVITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi grav (1), de a necesita o grijă, o atenție deosebită; p. ext. însemnătate, importanță mare. Criza din 1929-1933 se deosebea de toate crizele precedente prin caracterul ei, prin lunga ei durată și prin gravitatea ei. IST. R.P.R. 567. Îndeplini poruncile pătruns de întreaga gravitate a misiunii sale. VORNIC, P. 189. 2. Însușirea de a fi grav (2); seriozitate adîncă. Domnul Mihalache își răsucea mustața cu gravitate și aștepta cu catastiful deschis pe geantă să facă datornicul pe dracu în patru și s-aducă de prin vecini cîțiva lei. PAS, Z. I 153. Îi răspunse cu ură, dar și cu o gravitate în care străbatea trebuința de a-și dezvăli sufletul. REBREANU, P. S. 119. Gravitatea subiectelor reclamă oarecare asprime în mînuirea daltei. ODOBESCU, S. III 75. 3. Gravitație.

GRAVITÁTE s.f. 1. Însușirea de a fi grav; însemnătate, importanță; seriozitate, severitate. 2. (Impr.) Gravitație. [Cf. lat. gravitas, fr. gravité].

GRAVITÁTE s. f. însușirea de a fi grav; însemnătate, importanță excepțională. ◊ seriozitate, severitate. (< fr. gravité, lat. gravitas)

GRAVITÁTE f. 1) Caracter grav. 2) Stare gravă. 3) Atitudine a celui grav. /<fr. gravité, lat. gravitas, ~atis

gravitate f. 1. Fiz. greutatea corpurilor; centru de gravitate, punct prin care trece rezultanta tuturor acțiunilor greutății asupra unui corp; 2. calitatea celui grav: gravitatea unui magistrat; 3. importanță: gravitatea unei afaceri; 4. caracter periculos: gravitatea unei boale.

*gravitáte f. (lat. grávitas, -átis, d. gravis, grav, greŭ). Calitatea de a fi grav: gravitatea unuĭ profesor. Importanță, dificultate: gravitatea uneĭ boale. Muz. Caracteru de a fi jos, gros: gravitatea unuĭ sunet. Fiz. Centru de gravitate, centru de greutate, punctu fix pin care trece rezultanta greutăților moleculelor unuĭ corp în toate pozițiunile posibile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gravitáte s. f., g.-d. art. gravitắții

gravitáte s. f., g.-d. art. gravității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRAVITÁTE s. v. atracție universală, gravitație.

GRAVITÁTE s. 1. pericol, periculozitate, primejdie, seriozitate, (rar) severitate. (~ bolii de care suferă.) 2. seriozitate, solemnitate. (~ făcu loc jovialității.) 3. v. sobrietate.

GRAVITATE s. 1. pericol, periculozitate, primejdie, seriozitate, (rar) severitate. (~ bolii de care suferă.) 2. seriozitate, solemnitate. (~ făcu loc jovialității.) 3. austeritate, rigorism, severitate, sobrietate, (rar) asprime. (~ liniilor unei construcții.)

gravitate s. v. ATRACȚIE UNIVERSALĂ. GRAVITAȚIE.

Intrare: gravitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gravitate
  • gravitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • gravități
  • gravității
plural
vocativ singular
plural

gravitate

  • 1. Aspect extrem de important prin consecințele neplăcute, primejdioase pe care le poate avea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: importanță însemnătate attach_file 2 exemple
    exemple
    • Criza din 1929-1933 se deosebea de toate crizele precedente prin caracterul ei, prin lunga ei durată și prin gravitatea ei. IST. R.P.R. 567.
      surse: DLRLC
    • Îndeplini poruncile pătruns de întreaga gravitate a misiunii sale. VORNIC, P. 189.
      surse: DLRLC
  • 2. Seriozitate, severitate, sobrietate extremă (în manifestări, atitudini etc.).
    exemple
    • Domnul Mihalache își răsucea mustața cu gravitate și aștepta cu catastiful deschis pe geantă să facă datornicul pe dracu în patru și s-aducă de prin vecini cîțiva lei. PAS, Z. I 153.
      surse: DLRLC
    • Îi răspunse cu ură, dar și cu o gravitate în care străbătea trebuința de a-și dezvăli sufletul. REBREANU, P. S. 119.
      surse: DLRLC
    • Gravitatea subiectelor reclamă oarecare asprime în mînuirea daltei. ODOBESCU, S. III 75.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: