2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

grația vt [At: DA ms / P: ~ți-a / Pzi: ~iez / E: fr gracier] 1-2 A reduce (sau a anula) pedeapsa unui condamnat printr-un act emis de șeful statului.

GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat grațierea, a-l ierta de pedeapsă. Funcționarii prinși cu abuzuri și dați în judecată de un minister erau grațiați și reintegrați de ministrul ce venea în urmă și reîncepeau să abuzeze. BOLINTINEANU, O. 433. – Pronunțat: -ți-a.

GRAȚIÁ vb. I. tr. A ierta un condamnat de pedeapsă. [Pron. -ți-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. gracier, it. graziare].

GRAȚIÁ vb. tr. a suspenda executarea pedepsei unui condamnat sau a o comuta în alta mai ușoară. (< fr. gracier, it. graziare)

A GRAȚIÁ ~éz tranz. (condamnați) A scuti de pedeapsă printr-o grațiere. /<fr. gracier

grațià v. a ierta pe un condamnat.

*grațiéz v. tr. (fr. gracier, it. graziare). Acord grație, ĭert (un condamnat).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

grațiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. grațiéz, 3 sg. și pl. grațiáză, 1 pl. grațiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. grațiéze; ger. grațiínd (sil. -ți-ind)

grația (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. grațiază, 1 pl. grațiem, ger. grațiind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRAȚIÁ vb. (JUR.) (înv.) a pardona. (A ~ un condamnat.)

GRAȚIA vb. (JUR.) (înv.) a pardona. (A ~ un condamnat.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GRATIA GRATIAM PARIT (lat.) binefacerea aduce binefacere – Proverb căruia îi corespunde în română: bine faci, bine găsești.

Intrare: gratiam
gratiam
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: grația
  • silabație: gra-ți-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grația
  • grațiere
  • grațiat
  • grațiatu‑
  • grațiind
  • grațiindu‑
singular plural
  • grația
  • grațiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grațiez
(să)
  • grațiez
  • grațiam
  • grațiai
  • grațiasem
a II-a (tu)
  • grațiezi
(să)
  • grațiezi
  • grațiai
  • grațiași
  • grațiaseși
a III-a (el, ea)
  • grația
(să)
  • grațieze
  • grația
  • grație
  • grațiase
plural I (noi)
  • grațiem
(să)
  • grațiem
  • grațiam
  • grațiarăm
  • grațiaserăm
  • grațiasem
a II-a (voi)
  • grațiați
(să)
  • grațiați
  • grațiați
  • grațiarăți
  • grațiaserăți
  • grațiaseți
a III-a (ei, ele)
  • grația
(să)
  • grațieze
  • grațiau
  • grația
  • grațiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grația

  • 1. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI Scriban sinonime: pardona antonime: condamna un exemplu
    exemple
    • Funcționarii prinși cu abuzuri și dați în judecată de un minister erau grațiați și reintegrați de ministrul ce venea în urmă și reîncepeau să abuzeze. BOLINTINEANU, O. 433.
      surse: DLRLC

etimologie: