GRANULO- „grăuncior, granulă, granulație”. ◊ L. tz. granulam „grăuncior” > fr. granulo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. granulo-. □ ~blast (v. -blast), s. n., mieloblast*; ~cit (v. -cit), s. n., leucocit granular cu mai multe nuclee; ~citopenie (v. cito-, v. -penie), s. f., scădere a numărului granulocitelor din sînge; sin. granulopenie; ~ftizie (v. -ftizie), s. f., maladie produsă de reducerea sau de dispariția granulocitelor din sînge; ~mer (v. -mer), s. n., porțiune din trombocit cu structură granulară; sin. hialomer; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., determinare a granulozității unui amestec mineral granular; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se determină granulozitatea substanțelor minerale; ~penie (v. -penie), s. f., granulocitopenie*; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., zona internă a citoplasmei în care sînt înglobate nucleul, incluziunile și ceilalți constituenți celulari; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament medical realizat prin injecții cu suspensie de cărbune animal.