gram² ain [At: DN³ / E: fr, eg gram (după Gram, bacteriolog danez)] (Îs) Colorație ~ Metodă de laborator care permite clasificarea microbilor în grampozitivi și gramnegativi, prin colorarea preparatelor bacteriene.

gram¹ [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr gramme, ger Gramm, ngr γραμμα, rs грамм] 1 sn Unitate de măsură pentru masă egală cu a mia parte dintr-un kilogram. 2 sn (Îc) ~-forță Unitate de măsură reprezentând a mia parte dintr-un kilogram-forță. 3 Element secund de compunere savantă folosit în terminologia metrologică pentru formarea multiplilor și submultiplilor gramului (1).

GRAM, grame, s. n. Unitate de măsură egală cu a mia parte dintr-un kilogram.

GRAM adj.n. Colorație gram = metodă de laborator care constă în colorarea preparatelor bacteriene și care permite clasificarea microbilor în grampozitivi și gramnegativi. [< fr., engl. gram, cf. Gram – bacteriolog danez].

GRAM s.n. Unitate de măsură reprezentînd a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „gram”, folosit în terminologia metrologică pentru formarea denumirilor multiplilor și submultiplilor gramului. [< fr. gramme, cf. germ. Gramm, gr. gramma].

GRAM¹ s. n. unitate de măsură a masei, a mia parte dintr-un kilogram. ♦ ~-forță = unitate de măsură pentru forță, a mia parte dintr-un kilogram-forță. (< fr. gramme, gr. gramma)

GRAM² adj. colorație ~ = metodă de laborator constând în colorarea preparatelor bacteriene și pentru clasificarea microbilor în grampozitivi și gramnegativi. (< fr. gram)

GRAM ~e n. Unitate de măsură a greutății egală cu a mia parte dintr-un kilogram. /<fr. gramme, lat. gramma

gram n. unitate de greutate, în sistema metrică.

*gram n., pl. e (fr. gramme m., d. vgr. grámma, literă, a doŭă-zecĭ și patra parte a uneĭ unciĭ, o măsură de greutate). Unitatea de măsură a sistemeĭ metrice latine și care reprezentă greutatea unuĭ centimetru cubic de apă destilată luată la cea maĭ mare densitate a eĭ. Multipliĭ luĭ îs: deca-, ecto-, chilo- și miriagramu, ĭar submultipliĭ: deci-, centi- și miligramu. V. chintal, tonă.

MOLECULĂ, molecule, s. f. Cea mai mică parte dintr-o substanță care are compoziția procentuală și toate proprietățile chimice ale acelei substanțe. Prin dizolvare, moleculele de sare. se desfac în două părți. FIZICA 129. ◊ Moleculă-gram = numărul care exprimă în grame cantitatea dintr-o substanță, egal cu greutatea ei moleculară; mol.

-GRAMĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „scriere”, „scrisoare”, „comunicare”. [< fr. -gramme, it. -gramma, cf. gr. gramma < graphein – a scrie].

MOLECULĂ s.f. Cea mai mică părticică dintr-o substanță care are compoziția chimică și structura la fel cu a substanței respective și care (în cazul elementelor) poate fi descompusă fără să se distrugă constituția sau proprietățile substanței. ◊ Moleculă-gram = cantitatea unei substanțe măsurată în grame, egală cu greutatea ei moleculară; mol. [< fr. molécule, cf. it., lat. molecula – mică masă de materie].

-GRAMĂ elem. gramo-.

GRAMO-, -GRAMĂ elem. „scriere”, „înregistrare”, „literă”. (< fr. grammo-, -gramme, cf. gr. gramma)

MOLECULĂ s. f. cea mai mică parte dintr-o substanță, care are compoziția chimică și structura la fel cu a substanței respective. ♦ ~-gram = cantitatea unei substanțe măsurată în grame, egală cu greutatea ei moleculară; mol¹. (< fr. molécule, lat. molecula)

MOLECULĂ ~e f. Partea cea mai mică dintr-o substanță, care păstrează proprietățile chimice și structura substanței respective. *Moleculă-gram unitate de măsură a capacității de materie; mol. /<fr. molécule

gram s. n., pl. grame; simb. g

!gram s. n., pl. grame; simb. g

gram s. n., pl. grame; simb. gr sau g

gram-forță s. n., pl. grame-forță; simb. gf

moleculă-gram s. f., g.-d. art. moleculei-gram; pl. molecule-gram

gram-forță s. n., pl. grame-forță; simb. gf

moleculă-gram s. f., g.-d. art. moleculei-gram; pl. molecule-gram

gram-forță s. n., pl. grame-forță; simb. gf

moleculă-gram s. f., g.-d. art. moleculei-gram; pl. molecule-gram

GRAM s. (pop.) dram. (Nu are nici un ~ de sare.)

GRAM s. (pop.) dram. (Nu are nici un ~ de sare.)

-GRAM, v. -GRAMĂ.

-GRAMĂ (-GRAM) „scriere, inscripție, înregistrare, grafie”. ◊ gr. gramma „linie, literă, desen, figură” > fr. -gramme, germ. -gramm, engl. id., it. -gramma > rom. -gramă și -gram.

GRAMO- „literă, linie”. ◊ gr. gramma „desen, linie, literă” > fr. grammo-, engl. id. > rom. gramo-. □ ~ceras (v. -ceras), s. m., amonit cu cochilie larg ombilicată și cu ornamentație formată din coaste fine și apropiate; ~petal (v. -petal), adj., cu petale avînd ornamentații de linii sau litere.

GRAM, Hans Christian Joachim (1853-1938), bacteriolog danez. Prof. univ. la Copenhaga. A elaborat (1884) metoda de diferențiere, prin colorare, a bacteriilor, în grampozitive și gramnegative.

gf, simbol pentru gram-forță.