2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gova v vz govi

go sf [At: DOSOFTEI, PS. 264 / Pl: ~ve / E: ns cf govie] (Înv) Fecioară.

govi vi [At: DOSOFTEI, V. S. 150/1 / V: ~va, (reg) goji / Pl: ~esc / E: vsl говєти] (Reg) 1 (D. fete) A ține de urât miresei. 2 A cânta miresei la nuntă. 3 A boli. 4 (Spc) A tuși tare. 5 (În superstiții) A atrage răul asupra cuiva.

1) govésc v. tr. (vsl. govĭeti). Vechĭ. Respect, onorez, venerez, ador: bun govitor (după vsl. blago-govĕinŭ). Azĭ. Olt. Staŭ pe lîngă mireasă în semn de onoare, cum obișnuĭesc prietenele eĭ.

2) govésc v. intr. (d. govă). Dos. Fetesc, trăĭesc ca fată. Est (cp. cu govesc 1 și gogesc). Tînjesc după cineva, mĭ-e dor de el, gogesc, lîncezesc (de boală).

góvie f. (d. govesc 1). Vechĭ. Fată, fecĭoară. Olt. Ban. Serbia. Mireasă. Olt. Nedeĭe (poate de la bîlcĭu sfinteĭ fecĭoare Maria). Munt. vest (Tel.). O datină în dimineața zileĭ de Sfîntu Gheorghe, cînd 3-4 flăcăĭ, une-orĭ c’un lăutar, șezînd într’o căruță trasă de 2-4 caĭ cu clopoțeĭ, împodobită cu ramurĭ de salcie și de stejar, străbat satu cîntînd și chiuind cu ploștile de vin în mînă. – La Dos. govă, pl. ĭ, fecĭoară, fată.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

govi (-vesc, -it), vb.1. A păzi, a sta cu mireasa în noaptea dinaintea nunții. – 2. (Trans., Mold., Bucov.) A se topi, a se mistui, a suferi, a tînji. – 3. (Trans.) A plînge, a se jelui. Var. (Trans.) gogi. Sl. govĕti „a posti” (DAR), cf. bg. govejă „a posti”, sb. goveti „a tăcea”. – Der. govie, s. f. (mireasă; petrecere); gogie (var. godie), s. f. (Trans., mireasă); govitor, adj. (înv., milostiv).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

govi, govesc, vb. IV (înv.) 1. a respecta, a onora. 2. a trăi ca fată. 3. a tânji, a-i fi dor, a lâncezi.

Intrare: govă
govă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: govi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • govi
  • govire
  • govit
  • govitu‑
  • govind
  • govindu‑
singular plural
  • govește
  • goviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • govesc
(să)
  • govesc
  • goveam
  • govii
  • govisem
a II-a (tu)
  • govești
(să)
  • govești
  • goveai
  • goviși
  • goviseși
a III-a (el, ea)
  • govește
(să)
  • govească
  • govea
  • govi
  • govise
plural I (noi)
  • govim
(să)
  • govim
  • goveam
  • govirăm
  • goviserăm
  • govisem
a II-a (voi)
  • goviți
(să)
  • goviți
  • goveați
  • govirăți
  • goviserăți
  • goviseți
a III-a (ei, ele)
  • govesc
(să)
  • govească
  • goveau
  • govi
  • goviseră
goji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gova
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)