15 definiții pentru gornic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÓRNIC, gornici, s. m. (Reg.) 1. Pădurar; pândar. 2. (Entom.) Croitor. – Probabil din sl. *gorĭnikŭ (< gora „munte, pădure”).

GÓRNIC, gornici, s. m. (Reg.) 1. Pădurar; pândar. 2. (Entom.) Croitor. – Probabil din sl. *gorĭnikŭ (< gora „munte, pădure”).

gornic sm [At: (a. 1818) IORGA, S. D. XIII, 78 / Pl: ~ici / E: ns cf vsl горъникъ] (Reg) 1 Pădurar. 2 Paznic de câmp Si: pândar. 3 Aprod.

GÓRNIC, gornici, s. m. (Învechit și regional) Păzitor de pădure; pădurar. Se spune că acel uncheș s-ar fi aflat... gornic, adică pădurar. SADOVEANU, V. F. 59. Tocmai cînd voia el să-și taie lemnele trebuincioase, vine gornicul. MARIAN, O. II 50. Niște gornici sau pădurari ai locului... cunoșteau toate potecile și înfundăturile codrilor. ODOBESCU, S. III 542.

gornic m. 1. Tr. pădurar; 2. numele popular al insectei capricorn. [Tras din slav. GORA, pădure].

górnic m. (pol. gornik, vsl. *gorĭnikŭ, d. gora, munte). Carp. Pădurar. Trans. Jitar, pîndar. Trans. vest (ung. gornyik). Aprod, ușier.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

górnic (reg.) s. m., pl. górnici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÓRNIC s. v. pădurar, pândar.

GORNIC s. (ENTOM.; Cerambyx cerdo) croitor.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

górnic (górnici), s. m.1. Pădurar. – 2. Paznic, ușier. – 3. Portar, ușier. Mag. gornjik, pol. gornik (Cihac, II, 502), din sl. gora „pădure”. În Trans.Var. gorniceasă, s. f. (nevastă de paznic sau de ușier).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gorníc, gorníci, s.m. (reg., înv.) 1. pădurar. 2. paznic. 3. aprod. 4. insectă denumită și „croitor” sau capricorn.

górnic, gornici, s.n. – 1. Paznic, pândar. 2. Pădurar: „Și eu, mândrucă, m-oi fa / Un gornicel hireșăl” (Bârlea, 1924: 57). ♦ (onom.) Gornic, nume de familie în Maramureș. – Din sl. *gorǐnikǔ (< gora „munte, pădure”) (Scriban, DER, DEX).

górnic, -i, s.n. – 1. Paznic, pândar. 2. Pădurar: „Și eu, mândrucă, m-oi fa / Un gornicel hireșăl” (Bârlea 1924: 57). – Din sl. *gorǐnikǔ (< gora „munte, pădure”).

Intrare: gornic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gornic
  • gornicul
  • gornicu‑
plural
  • gornici
  • gornicii
genitiv-dativ singular
  • gornic
  • gornicului
plural
  • gornici
  • gornicilor
vocativ singular
  • gornicule
  • gornice
plural
  • gornicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gornic regional

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se spune că acel uncheș s-ar fi aflat... gornic, adică pădurar. SADOVEANU, V. F. 59.
      surse: DLRLC
    • Tocmai cînd voia el să-și taie lemnele trebuincioase, vine gornicul. MARIAN, O. II 50.
      surse: DLRLC
    • Niște gornici sau pădurari ai locului... cunoșteau toate potecile și înfundăturile codrilor. ODOBESCU, S. III 542.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: