GORKI, Maxim (pseud. lui Aleksei Maksimovici Peșkov) (1868-1936), Scriitor rus. Debut cu nuvela romantică „Makar Ciudra”, apoi proze realiste inspirate din universul celor năpăstuiți („Malva”, „Konovalov”). Romane caracterologice, dezvoltând teze de inspirație socialistă („Foma Gordeev”, „Cei trei”, „Mama”); piese de teatru înfățișând lumea declasaților („Azilul de noapte”), contradicțiile sociale ale epocii („Micii burghezi”, „Vilegiaturiștii”). Arestat, scrie în închisoare piesa „Dușmanii”, consacrată luptei muncitorimii. După eliberare, călătorește în S.U.A. și Italia; publică primele volume ale trilogiei autobiografice („Copilăria mea” și „La stăpâni”). După 1917, se întoarce în Rusia, dar părăsește din nou țara și se stabilește, inițial, în Germania, apoi în Italia, unde va publica ultimul volum al trilogiei („Universitățile mele”). După 1929, revenit în U.R.S.S., reia vechile teme și, acceptând realitățile totalitarismului stalinist, publică piesa „Egor Bulîciov și alții”, romanul „Viața lui Klim Samghin”.