goniometru sn [At: lOANOVICI, TEHN. 286 / P: ~ni-o~ / Pl: ~re / E: fr goniomètre, ger Goniometer, it goniometro] 1 Instrument care folosește la măsurarea valorii unghiurilor. 2 Radiogonometru. corectat(ă)

GONIOMETRU, goniometre, s. n. 1. Instrument optic pentru măsurarea unghiurilor. 2. Instrument pentru măsurarea unghiurilor formate între diferite direcții de vizare, folosit la stabilirea poziției unui vas, avion etc., la amplasarea tunurilor în artilerie, la determinarea unghiurilor în topografie etc. – Pronunțat: -ni-o-.

GONIOMETRU s.n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor; (spec.) instrument pentru măsurarea unghiurilor formate între diferite direcții de vizare, folosit în navigație, în topografie etc. [< fr. goniomètre, cf. gr. gonia – unghi, metron – măsură].

GONIOMETRU s. n. instrument pentru măsurarea unghiu-rilor, folosit în geodezie, topografie etc. (< fr. goniomètre)

GONIOMETRU ~e n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor folosit în diferite domenii de activitate (în topografie, geodezie, cristalografie etc.). /<fr. goniometre

*goniométru, n., pl. e (d. vgr. gonia, colț, unghĭ și metru. A. tri-gon). Instrument de măsurat unghiurile pe teren.

goniometru (desp. -ni-o-me-tru) s. n., art. goniometrul; pl. goniometre

goniometru (-ni-o-me-tru) s. n., art. goniometrul; pl. goniometre

goniometru s. n. (sil. ni-o-, -tru), art. goniometrul; pl. goniometre

goniometru (i-o), pl. goniometre

GONIO- „unghi, colț, muchie; unghiular, angular”. ◊ gr. gonia „unghi” > fr. gonio-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. gonio-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe muchiate; ~caul (v. -caul), adj., cu tulpină muchiată; ~grafie (v. -grafie), s. f., desenare pe un plan a unghiurilor terestre reduse la orizont, fără a le măsura; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Ramură a geometriei aplicate care se ocupă cu studiul unghiurilor și cu determinarea valorii lor. 2. Tehnica măsurării unghiurilor cu aiutorul goniometrului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument care servește la măsurarea unghiurilor; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă de examinare biomicroscopică a unghiului iridocornean; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe muchiate; ~tomie (v. -tomie), s. f., operație practicată în glaucomul congenital, prin care se deschide, sub viziunea directă, canalul Schlemm; ~trih (v. -trih), adj., (despre tulpini) cu muchii păroase.